Toamna aceasta este un moment interesant pentru noi și, ținând cont de alegerile prezidențiale, e greu de spus că mizele electorale puteau fi mai mari în acest an. Ne uităm cu toții la candidați, vedem dacă au de spus ceva care să ne atragă atenție, devenim experți în sondaje, însă, în sinea noastră, știm că esența este în altă parte. Miza cu adevărat câștigătoare a lui 2024 este în fapt direcția în care va merge România în următorii ani, propunând ceva nou: un echilibru între coerență, stabilitate și ambiție.
În prag electoral, presiunea este tot mai mare, iar riscurile, lipsa de predictibilitate și bulversările politice sunt ușor de identificat. Nu se prea întâmplă să vorbești cu vreun antreprenor care să nu întrebe ce taxe cresc anul viitor și cu cât. Vrând-nevrând, ne concentrăm foarte mult pe ideea de risc, cu atât mai mult în contextul scenariilor post-electorale și al implicațiilor acestora. Observăm, cum spuneam, cum domină narativul politicilor fiscale, combaterea populismului economic (o reală provocare de altfel), scandalurile politice. Categoric, în campania electorală vor exista tot felul de temeri și frici aduse în prim-plan cu scopul de a mobiliza electoratele, însă marile teme ale statului în materie de reducere a deficitelor și identificarea soluțiilor pentru o dezvoltare susținută, inclusivă și reală rămân acolo.
Nimeni nu poate nega faptul că este util să conștientizăm riscurile pentru a nu mai fi „luați prin surprindere”, însă nu trebuie să rămânem blocați doar la atenuarea acestora. Nu trebuie să ne concentrăm doar asupra scenariilor pesimiste și a ceea ce ar putea merge prost, ci avem nevoie de ambiție: alegerile sunt momentul în care, de voie, de nevoie, politicienii ascultă cel mai mult, pentru că nimic nu îi sperie mai mult decât o criză în pre-campanie sau campanie. Este deci nevoie să fim pregătiți și să fim dispuși să acționăm, să ne asumăm riscuri calculate pentru a transforma aceste riscuri în momente de dezbatere reale și de obținere a unor angajamente din partea celor care ne conduc. Astfel de oportunități sunt la fel de reale ca și riscurile asupra cărora ne concentrăm poate prea mult și așteaptă să fie deblocate. Nu este o surpriză: istoria ne-a dovedit de multe ori faptul că în astfel de vremuri pot apărea noi idei și noi abordări – atunci când există și ambiție. Cum spune bine românul învățat ca totul să se rezolve pe ultima sută de metri: nu aduce anul ce aduce ceasul.
Oricât de cârcotași am fi, oportunitățile se pot vedea și în cazul României. Nu doar prin posibilitatea transformării digitale și inovației în numeroase sectoare cheie, dar și prin prisma progresului României din ultimul deceniu, în ciuda frustrărilor acumulate și a limitărilor tot mai evidente ale modelului de creștere și dezvoltare (cum spun unii, ne-au rămas mentalitatea și modelul de dezvoltare mici, e timpul să trecem la măsura următoare). Tocmai de asta avem nevoie, de (alte) modele. Modele de gândire, modele de bune practici, modele și povești aspiraționale și de succes național care să contribuie ulterior la multiplicarea acestora și la creșterea încrederii. Acest lucru nu doar că reprezintă o oportunitate pentru sectorul privat de fi prezent și de a ieși în față, dar este o mișcare aproape imperativ. Dacă nu acționezi la timpul potrivit, pierzi trenul și nu te mai așteaptă nimeni... în 2025.
Societatea și mediul privat, adesea pe bună dreptate precaute, pun accent pe stabilitate, iar stabilitatea în acest context joacă un rol ce nu poate fi subestimat. Cultivarea acestei stabilități și percepții publice face parte dintr-un proces mai amplu, de a scădea potențialul disruptiv (de multe ori în rău) al deciziilor guvernamentale. În acest context, este important dialogul dintre sectorul public și cel privat, dar mai ales afirmarea mai tranșantă a ceea ce-și dorește mediul de afaceri de la viitorul președinte și de la viitoarea guvernare.
Fie că este vorba de asociații sau de actori industriali de nișă, există oportunități de relaționare și implicare la acest nivel, așa cum a demonstrat recent întâlnirea dintre premierul Ciolacu și Confederația Patronală Concordia. Astfel de demersuri sunt în egală măsură utile în campaniile electorale pentru definirea unui „nou normal” în ceea ce privește asigurarea unei economii funcționale pentru toată lumea și pentru felul în care va arăta România, pe viitor .
Cât de dispuși suntem să îmbrățișăm riscurile pentru a le transforma în oportunități?
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
