Rezultatul, la trei ani și jumătate distanță: sub-măsura pentru baterii — eliminată din PNRR, contractele pentru panouri — reziliate la cererea beneficiarilor, nicio plată efectuată din fonduri europene. Singurele capacități de asamblare a bateriilor care există astăzi în România au fost construite din bani privați.
Trei sub-măsuri, două regimuri juridice
Măsura I.4 din Componenta 6 — Energie a PNRR cuprindea trei sub-măsuri, cu regimuri juridice diferite. Sub-măsurile 1 și 2 — fabrici de baterii, respectiv de celule și panouri fotovoltaice — urmau a fi implementate prin apel necompetitiv, în baza Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale (2021/C153/01). Sub-măsura 3 — stocarea energiei — urma a fi implementată prin procedură de ofertare concurențială, în baza Orientărilor din 2022 privind clima, protecția mediului și energia.
Distincția nu e formală: licitația competitivă e cerută de al doilea regim, nu de primul. Țintele asumate: 2 GW capacitate anuală de fabricație și asamblare de baterii (ținta 137) și 200 MW capacitate anuală pentru celule și panouri (ținta 138), cu termen la finalul anului 2025.
Comisia a autorizat explicit procedura necompetitivă
Schema și ghidul au fost aprobate prin Ordinul ministrului Energiei nr. 55 din 13 ianuarie 2023. Apelul a fost lansat trei zile mai târziu, la 16 ianuarie 2023, cu depunere până la 16 martie și buget de 258,7 milioane de euro, cu alocare în ordinea înscrierii — primul venit, primul servit. Solicitanți eligibili: microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii și mari, constituite în baza Legii 31/1990, înregistrate la Registrul Comerțului. Fără filtru de specializare.
La 15 februarie 2023, în plină derulare a apelului, Comisia a autorizat schema prin decizia SA.102924, publicată în Jurnalul Oficial al UE, seria C 90 din 10 martie 2023. Temeiul juridic indicat în decizie: Ordinul nr. 55/13.01.2023 — adică exact actul care aproba schema și ghidul în forma necompetitivă lansată pe 16 ianuarie. Buget autorizat: 258,7 milioane de euro. Durată: până la 31 decembrie 2024.
Vicepreședintele executiv al Comisiei pentru concurență declara atunci că măsura va promova dezvoltarea economică a celor mai defavorizate zone din România. Procedura necompetitivă nu a fost, deci, tolerată de Bruxelles. A fost autorizată explicit.
Pe platforma PNRR se înscriseseră trei companii: Minex, Prime Batteries Technology și La Verne. Pe componenta de panouri, presa economică a relatat cinci proiecte depuse, între care cel al grupului german AE Solar, prin subsidiara AESOLAR Production Solar, înființată în martie 2023 special pentru acest apel. Prime Batteries Technology este singurul producător român de baterii litiu-ion; compania anunțase încă din noiembrie 2022, la Bruxelles, ținta de 2 GWh în 2024 și 8 GWh în 2026, cu sprijin de la EIT InnoEnergy, și confirmase public că depusese un memorandum la Ministerul Energiei, în așteptarea PNRR.
16 octombrie 2023: anulare cu motivare generică
La 16 octombrie 2023, Ministerul Energiei a anulat apelul. Motivarea: procedura „nu a asigurat îndeplinirea satisfăcătoare a elementelor de analiză” din descrierea țintelor și jaloanelor. Este aceeași zi și aceeași formulare cu care a fost anulat și apelul pentru stocarea energiei — cronologie pe care am prezentat-o într-o analiză anterioară publicată de Profit.ro.
Două lucruri lipsesc din această motivare. Primul: ea nu privește ajutorul de stat, ci probabilitatea atingerii jaloanelor — sunt planuri distincte, evaluate de structuri distincte ale Comisiei, iar decizia SA.102924 îl închide definitiv pe primul. Al doilea: anunțul nu spune care element de analiză nu era îndeplinit. Nu există nici astăzi vreun document public din care să reiasă că trecerea la procedură competitivă ar fi fost cerută de partea europeană.
Relansarea: buget tăiat, reguli schimbate, același temei juridic
Apelul a fost relansat la 8 februarie 2024, cu buget redus la 199 milioane de euro — 149,25 milioane pentru baterii, 49,75 milioane pentru panouri — și cu procedură competitivă, cu punctaj. Schema republicată arată însă că temeiul juridic a rămas neschimbat: articolul 2 alineatul (1) prevede acordarea ajutoarelor în conformitate cu aceleași Orientări privind ajutoarele de stat regionale (2021/C153/01) ca în 2023. Licitația competitivă nu devenise, așadar, obligatorie printr-o schimbare a regulilor europene.
Articolul 2 alineatul (4) al schemei relansate prevede că ajutorul se acordă numai după notificarea și autorizarea schemei de către Comisie — deci reproiectarea a impus o a doua notificare și o a doua decizie. Articolul 17 alineatul (1) prevede lansarea apelului sub condiție suspensivă, până la obținerea deciziei — exact mecanismul folosit la stocare, în noiembrie 2022.
Ghidul relansat a introdus și un filtru nou: solicitanții trebuie să aibă în actul constitutiv codurile CAEN 3832, 2720 sau 2790. Universul potențialilor investitori s-a îngustat de la „orice întreprindere” la „producători specializați”. Apelul nu a produs rezultate dintr-o singură rundă: sub-măsura de baterii a fost redeschisă în mai 2024, cu termen prelungit până la 15 iulie, apoi într-o a treia rundă.
Ce a livrat procedura competitivă
Pe panouri: cinci proiecte depuse, trei aprobate, ajutor total de 47,79 milioane de euro, capacitate cumulată de 1.779 MW pe an. Primul contract a fost semnat la 17 octombrie 2024 — KBK Kraft Projekt, fabrică la Sfântu Gheorghe, ajutor de 3,89 milioane de euro, capacitate 140 MW pe an. Al doilea, la 4 noiembrie 2024 — Heliomit, fabrică la Bârlad, ajutor de 32,92 milioane de euro, capacitate 1.500 MW pe an.
Ținta 138 cerea 200 MW pe an. Un singur proiect o acoperea de șapte ori și jumătate — dimensiunea țintei nu era, deci, problema. Între închiderea depunerilor din apelul inițial și semnarea acestor contracte trecuseră însă nouăsprezece, respectiv douăzeci de luni.
Deznodământul: 2025 și 2026
În septembrie 2025, în urma renegocierii componentei de energie a PNRR, sub-măsura 4.1 — fabrici de baterii — a fost eliminată din plan, cu tot cu bugetul de 150 de milioane de euro. Doi beneficiari ceruseră deja încetarea contractelor; pentru alți trei, ministerul urma să notifice încetarea unilaterală. Finanțarea din altă sursă nu era posibilă: Fondul pentru Modernizare nu finanțează capacități industriale de producție.
În paralel, contractele de pe sub-măsura 4.2 au fost suspendate unilateral, alături de cele de pe hidrogen — nouă contracte, în valoare de 1,41 miliarde de lei, din care 373,36 milioane de lei finanțare PNRR. Pe durata suspendării, cheltuielile nu mai erau eligibile, riscul trecând integral asupra beneficiarilor. În noiembrie 2025, Guvernul a aprobat continuarea celor nouă contracte suspendate, cu plăți asigurate de la bugetul de stat, între care și fabrica de panouri de 1.500 MW.
În primăvara lui 2026, ambii beneficiari au renunțat. KBK Kraft Projekt, ajuns la 35% progres tehnic, a cerut rezilierea contractului. Heliomit a cerut încetarea, invocând sistarea producției, cu progres financiar zero. Ministerul Energiei nu efectuase nicio plată din fonduri europene către cei doi. Pentru KBK, societate cu datorii de peste 3,2 milioane de lei și circa 73.000 de lei în conturi, s-a formulat cerere de insolvență. Bilanțul: zero capacitate de baterii finanțată din PNRR, zero capacitate de panouri finanțată din PNRR, zero plăți efectuate.
Ce s-a construit, în același interval, fără bani publici
Capacitatea de asamblare a bateriilor care există astăzi în România a fost construită integral din surse private. Fabrica Prime Batteries de la Cernica a ajuns la 2 GWh la finalul lui 2024, printr-o investiție de 230 de milioane de euro din surse proprii și atrase; compania are autorizație de construire pentru o a doua unitate, la Fundulea, de 6 GWh.
La finalul lui octombrie 2024, Ford Otosan a inaugurat la Craiova o linie de asamblare a bateriilor pentru vehicule electrice, parte a programului de investiții de 490 de milioane de euro anunțat în 2022. Celulele vin asamblate în module de la fabrica SK On din Ungaria; la Craiova se asamblează bateria de tracțiune. Este exact segmentul de lanț valoric pe care măsura I.4 voia să îl dezvolte — realizat în Oltenia, regiune eligibilă pentru ajutor regional cu intensitate maximă, dar în afara schemei publice. În aceeași perioadă, România pierdea investiția ABEE de la Galați, de circa 1,4 miliarde de euro, iar Varta amâna un proiect de un miliard.
Patru întrebări la care nu a răspuns nimeni
Prima. Ce a impus înlocuirea unei proceduri necompetitive, autorizate de Comisie prin SA.102924, cu una competitivă, în condițiile în care temeiul juridic — Orientările regionale — a rămas identic și în 2024? Dacă cerința a venit de la serviciile Comisiei, documentul ar trebui făcut public. Dacă a fost o opțiune națională, ar trebui asumată ca atare.
A doua. Care a fost raționamentul economic? Un apel necompetitiv avantajează pe cine poate demara imediat: amplasament, autorizații, furnizori, finanțare. Un apel competitiv, punctat pe capacitate declarată, premiază cifra cea mai mare de pe hârtie. Într-un program a cărui constrângere reală era calendarul, schimbarea criteriului a mers în direcția obiectivului? Aceeași întrebare pentru restrângerea la trei coduri CAEN, într-o economie în care asamblarea de baterii se face efectiv în industria auto.
A treia. Cine evaluează costul agregat? Treisprezece luni între anulare și primele contracte. Douăzeci și două între lansarea inițială și aceleași contracte. La capăt: o măsură ștearsă din plan și contracte desființate fără nicio plată.
A patra. Cele două capacități construite efectiv — Cernica și Craiova — au fost dimensionate în absența oricărei perspective credibile de cofinanțare publică. Ar fi fost ele mai mari, mai rapide, mai integrate pe verticală dacă schema ar fi funcționat? Orientările regionale cer efect stimulativ: ajutorul trebuie să schimbe decizia investitorului, nu să însoțească o investiție care s-ar fi făcut oricum. Tocmai de aceea întrebarea se pune în termeni de scară și de calendar. Nimeni nu a formulat-o public.
Este vorba despre 258,7 milioane de euro fonduri europene nerambursabile, două ținte asumate de România, o măsură dispărută din plan, contracte desființate fără ca vreun leu să fi fost plătit — și o industrie pe care Uniunea Europeană încearcă astăzi să o refacă în condiții mult mai grele decât cele din 2022.
Tănase Stamule este profesor universitar doctor și decan al Facultății de Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ) din cadrul Academiei de Studii Economice din București, facultate care organizează programul de masterat Entrepreneurship and Business Administration in Energy. Doctor în economie, specializarea management, al ASE București, predă cursuri de managementul afacerilor și management intercultural. Între decembrie 2019 și ianuarie 2021 a fost consilier de stat pe domeniul economic în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului României, cu atribuții în relația cu mediul de afaceri.
