O nouă lege de combatere a risipei alimentare (Legea nr. 217/2016) a intrat în vigoare pe 21 mai, dar este inaplicabilă în actuala formă, deoarece prevederile sunt neclare, iar normele de aplicare necesită o analiză mai profundă.
Opinie Oana Constantinescu, partener, Schoenherr și Asociații și Toma Barbărasă, avocat, Schoenherr și Asociatii, pentru Profit.ro.
Problemele cauzate de lege
În actuala formă, Legea ridică semne de întrebare legate de măsurile practice pe care trebuie să le dispună operatorii pentru a reduce risipa alimentară.
De exemplu, nu este clar care sunt entitățile care trebuie să se conformeze legii, în condițiile în care documentul menționează operatorii din sectorul agroalimentar, fără a îi defini. Dificultăți suplimentare provin din faptul că legea se referă la întreprinderi (în contextul sancțiunilor aplicabile), dar nu definește aceste întreprinderi.
Oana Constantinescu (Partener, Schoenherr și Asociatii)
În plus, legea nu oferă o definiție pentru produsele aflate aproape de expirarea datei-limită de consum. Această definiție este importantă, deoarece trebuie făcută o distincție clară între produsele perisabile care pot sta la raft doar câteva zile și produsele cu o perioadă mai lungă de valabilitate.
Un alt motiv de preocupare este lipsa unor proceduri clare legate de măsuri. Cu alte cuvinte, operatorilor din sectorul agroalimentar nu li se oferă instrucțiuni sau repere în ceea ce privește măsurile de aplicat în practică. Desigur, fiecare operator trebuie să își evalueze activitatea de la caz la caz și să acționeze în funcție de produse și de specificul activității.
Toate aceste aspecte ar trebui rezolvate prin normele de aplicare, norme care ar fi trebuit elaborate până la data de 21 mai. La începutul lunii iunie, Ministerul Agriculturii a emis un punct de vedere în care preciza că mecanismele legii nu pot fi puse în practică, astfel încât publicarea normelor a fost amânată până la finalul anului.
Măsurile impuse de lege
Potrivit legii, în forma curentă, operatorii trebuie să ia următoarele măsuri:
a) Măsuri de responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe întregul lanț agroalimentar, de la fabricare până la raft și la consumatorul final;
b) Măsuri privind vânzarea cu preț redus pentru produsele aflate aproape de expirarea datei-limită de consum;
c) Măsuri de transfer, prin donare sau sponsorizare pentru produsele aflate aproape de expirarea datei-limită de consum; aceste transferuri vor fi operate de entități înregistrate în acest scop;
d) Măsuri pentru direcționarea subproduselor nedestinate consumului uman, potrivit Regulamentului (CE) 1774/2002, în anumite condiții, în vederea eliminării subproduselor de origine animală;
e) Măsuri pentru direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii pentru consumul uman sau animal prin transformarea în compost;
f) Măsuri pentru direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii pentru consumul uman sau animal în vederea transformării în biogaz;
g) Măsuri pentru direcționarea produselor rămase, după parcurgerea măsurilor de mai sus, către o unitate autorizată de neutralizare.
Pe scurt, legea le oferă operatorilor oportunitatea de a oferi produse aproape expirate către asociații, fundații și întreprinderi sociale. De asemenea, ea stabilește plafoanele de preț în acest sens, și anume 3% + TVA din prețul de achiziționare (pentru comercianții de alimente) sau prețul de producție (pentru producători sau procesatori). La rândul lor, asociațiile și fundațiile pot distribui produsele oferite la un preț maxim de 25% + TVA din prețul de achiziționare (dacă produsele vin de la comercianți) sau din prețul de producție (dacă produsele vin de la producători sau procesatori).
Toma Barbărasă (Avocat, Schoenherr și Asociatii)
Sancțiuni
Operatorii care nu se conformează măsurilor pot fi amendați cu sume între RON 1.000 și RON 10.000. Amenzile depind de dimensiunea entității, astfel încât companiile mari vor primi amenzi mai mari.
Concluzii
Deși legea a intrat în vigoare la 21 mai 2017, prevederile nu sunt încă suficient de clare pentru a fi aplicate în practică. În plus, Ministerul Agriculturii avea obligația de a elabora normele de aplicare înainte de 21 mai. Deși normele au fost puse în dezbatere publică pe site-ul ministerului, ele au fost retrase ulterior.
O problemă pe care ar putea să o genereze această lege este așa-numitul comerț paralel, determinat de obligațiile impuse operatorilor. Pe de o parte, operatorii trebuie să doneze sau să vândă produsele aproape expirate la un preț redus. Pe de altă parte, asociațiile și fundațiile care cumpără aceste produse la preț redus pot ulterior să le vândă la prețuri mai mari. Acestea din urmă sunt prevăzute prin lege la valoarea maximă de 25% + TVA, astfel încât există riscul ca un astfel de preț să ridice probleme din punct de vedere concurențial, devenind preț fix și privând operatorii de o piață liberă.
În mod evident, această lege va avea un impact major asupra tuturor jucătorilor din sectorul agroalimentar. O analiză mai profundă asupra impactului e necesară înainte ca măcar o parte din probleme să fie rezolvate.
