Concluziile elaborate de avocatul general al Curții Europene de Justiție într-o cauză înaintată de o societate din România împotriva Direcției Finanțelor Publice Cluj-Napoca ar putea schimba semnificativ practica recuperării de către firme a prejudiciului cauzat de refuzul dreptului de deducere a TVA aferentă unor achiziții de bunuri și servicii de la contribuabili declarați inactivi.
Opinie Theodor Artenie - managing director Schoenherr Tax Bucharest și Anamaria Tocaci - senior tax consultant Schoenherr Tax Bucharest, pentru Profit.ro
La finalul lunii mai a fost tranșată în sfârșit, de către o voce cu autoritate, problema prevederilor care împiedicau deducerea TVA pentru achiziții de la entități declarate inactive.
Mai exact, la 31 mai 2017, Avocatul General Paolo Mengozzi, prin concluziile sale în cauza C-101/16 Paper Consult împotriva DRFP Cluj – Napoca, a abordat și clarificat problema legalității prevederilor art. 11 alin. (12) din Codul fiscal în vigoare în anii 2010 și 2011 (preluate de altfel și în anii următori). Acestea împiedicau persoanele impozabile române să exercite dreptul de deducere a TVA pentru achiziții de bunuri și servicii realizate de la alte persoane impozabile române care fuseseră declarate inactive conform Codului de procedură fiscală.
Raționamentul lui Mengozzi aduce puțină lumină în obscuritatea în care trebuie să se descurce contribuabilul român și confirmă faptul că statul român nu a procedat corect atunci când a limitat dreptul de deducere a TVA pentru achizițiilor de bunuri și servicii de la persoane impozabile declarate inactive.
Din argumentele invocate de Avocatul General în susținerea concluziei sale, se impune să le amintim pe următoarele:
- Existența unui risc de fraudă fiscală nu este același lucru cu existența unei fraude fiscale. Altfel spus, faptul că o persoană impozabilă cumpără bunuri și servicii cu TVA, de la un contribuabil declarat inactiv (în cazul căruia se prezumă un risc fiscal crescut), nu înseamnă, în mod automat, că persoana respectivă participă la o fraudă fiscală astfel încât, conform jurisprudenței CJUE, să-i poată fi limitat dreptul de deducere a respectivei TVA.
- Măsurile din art. 11 alin. (12) din Codul fiscal nu respectă principiul proporționalității prin aceea că pun în discuție în mod sistematic dreptul de deducere a TVA și, în consecință, principiul fundamental al neutralității TVA asupra persoanelor impozabile. Altfel spus:
"Această reglementare prevede un refuz sistematic de acordare a dreptului de deducere a TVA-ului pentru orice persoană impozabilă care se aprovizionează de la un operator economic declarat inactiv, indiferent de faptul că, având în vedere elementele și probele pe care această persoană impozabilă și acest operator sunt în măsură să le prezinte, în special ca urmare a unui control fiscal, orice risc de fraudă fiscală poate fi înlăturat în mod legitim, că aceste tranzacții respectă condițiile de fond și de formă privind deducerea TVA-ului [...] și că nu a existat nicio pierdere de venituri fiscale."
și
"O astfel reglementare națională depășește, în opinia noastră, ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor care urmăresc să asigure colectarea corectă a TVA-ului și prevenirea evaziunii fiscale"
Avocatul General subliniază faptul că acest caracter disproporționat este confirmat inclusiv de guvernul român prin modificările semnificative aduse prevederii disputate și normelor de aplicare, începând cu 1 ianuarie 2017.
Un ultim aspect foarte important surprins de opinia lui Mengozzi este legat de limitarea în timp a efectelor unei posibile hotărâri a CJUE împotriva statului român în cauza Paper Consult. Acesta susține că toți acei contribuabili români care se află în situația de a le fi fost refuzat dreptul de deducere a TVA aferentă unor achiziții de bunuri și servicii de la contribuabili declarați inactivi și care mai au încă posibilitatea legală să sesizeze instanțele competente în vederea recuperării prejudiciului cauzat de această prevedere pot să o facă.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar putea prelua aceste concluzii. Nu este obligatoriu, dar experiența trecută a arătat că de foarte puține ori hotărârile instanței au fost diferite de recomandările Avocatului General.
Nu ne rămâne acum decât să așteptăm hotărârea instanței și vremurile interesante care se anunță.
