Modificarea legislativă prin care persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale și întreprinderile familiale se puteau transforma în societăți cu răspundere limitată (SRL) sau altfel de societăți comerciale a fost declarată ca fiind neconstituțională de către Curtea Constituțională a României (CCR).
VEZI AICI DETALII
În cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, CCR a admis joi o obiecție de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că este neconstituțională, în ansamblul său, Legea pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, scrie Agerpres.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Legea a fost adoptată în Parlament în luna octombrie și prevedea introducerea art. 33 (1) în OUG 44/2008, cu următorul cuprins: „(1) Prin excepție de la prevederile art.21, 27 și 33, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale pot opta, după minimum un an de funcționare, pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă depun la oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul societatea următoarele documente: a) certificatul de înregistrare obținut conform prezentei ordonanțe de urgență; b) actul constitutiv al societății și dovada efectuării vărsămintelor în temeiul actului constitutiv, cu excepția societăților cu răspundere limitată; c) dovada sediului social; d) certificatul de atestare fiscală; e) codul de înregistrare în scopuri de TVA, după caz. (2) Societatea înființată potrivit alin.(1) își menține codul de identificare fiscală și codul de înregistrare în scopuri de TVA. (3) În termen de 3 zile lucrătoare de la depunerea documentelor, autoritățile competente vor elibera certificatul de înmatriculare al noii societăți”.
Prin această modificare legislativă persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale și întreprinderile familiale se puteau reorganiza, prin transformare, în una dintre entitățile reglementate de art. 2 din Legea societăților nr.31/1990, respectiv: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acțiuni, societate în comandită pe acțiuni, societate cu răspundere limitată.
În esență, CCR a reținut că intenția legiuitorului de a reglementa un drept de opțiune al persoanelor fizice autorizate, al întreprinderilor individuale și al celor familiale pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute de Legea societăților nr.31/1990 nu este însoțită de reglementarea în concret a unei proceduri legale care să permită realizarea efectivă a acestei modificări, având în vedere regimul juridic diferit al societăților reglementat prin Legea nr.31/1990.
Curtea a constatat că simpla exercitare a unui drept de opțiune recunoscut la nivel legal unor entități fără personalitate juridică, chiar însoțită de depunerea unor înscrisuri, nu este suficientă și nu poate conduce în mod automat și integral la asimilarea regimului juridic al entităților economice fără personalitate juridică, reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, cu regimul juridic al societăților cu personalitate juridică, reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nici nu determină aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Legea nr.31/1990 în cazul schimbării formei societăților.
Curtea a mai reținut că, în condițiile în care nu se stabilesc în mod expres și neechivoc procedura de transformare, condițiile de fond și formă necesare pentru a opera transformarea unei entități fără personalitate juridică în societate, legea criticată creează, sub unele aspecte, premisele unei aplicări neunitare a normelor legale instituite, iar în unele cazuri duce la imposibilitatea aplicării efective a legii criticate, generate de modul defectuos, imprecis și incomplet de redactare a normelor acesteia, de natură a contraveni dispozițiilor constituționale referitoare la principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii.
