Revendicările demonstranților din București din ultimele zile sunt atât de diferite, încât pentru îndeplinirea tuturor, de la salarii majorate pentru tineri, educație și sănătate, până la reduceri de impozite, nu ar fi de ajuns deficitul bugetar al Statelor Unite ale Americii (SUA) și nu al României. Chiar și satisfacerea doleanțelor celor 18 “reprezentanți” ai societății civile prezenți la Cotroceni ar putea fi un lucru dificil, dată fiind componența delegației “străzii”.
Ceea ce nu se poate spune despre revendicările redactate de mai mulți profesori universitari, economiști, care au compus un manifest - “5 piloni ai libertății și prosperității”:
“În România puterea a fost capturată de o clasă politică parazitară. În regimul actual, prin intermediul unui aparat birocratic mai amplu decât cel existent pe vremea comuniștilor, politicianul este stăpân pe o bună parte din resursele țării, iar oamenii simpli ajung să-i servească interesele. Dorim instaurarea normalității: politicianul trebuie să se afle în slujba cetățeanului, nu invers.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În teorie, poporul este cea mai înaltă autoritate politică, iar primarii, miniștrii, parlamentarii sunt în subordinea sa. În practică, însă, cu toții știm că lucrurile nu stau chiar așa. Se pune atunci întrebarea cum ne luăm puterea înapoi? Iar aici trebuie să le spunem clar că nu ne putem lua puterea înapoi decât prin a le reduce lor puterea asupra noastră. Pentru a deține și a exercita eficient puterea, trebuie să beneficiem de libertate extinsă în fața puterii clasei politice. În acest sens, limitându-ne acum doar la 5 elemente esențiale, propunem:
1. Un stat mic și descentralizat
Un stat mare generează corupție mare. În România, corupția este endemică. Dar corupția nu ține în principal de moștenirea culturală sau de mentalități – altminteri nu am putea explica de ce milioane de români renunță la practicile asociate corupției imediat ce trec granița. Corupția ține de mediul instituțional românesc, mai precis de sufocarea vieții sociale prin reglementarea a tot ce mișcă. Nu există cale mai directă și mai eficientă de a elimina corupția decât combaterea statolatriei și reducerea intervenționismului guvernamental. Șpaga dată profesorului, sau doctorului, va dispărea atunci când aceștia nu vor mai căuta să-și îmbunătățească viața prin căi neoficiale, ci vor activa în instituții care dacă își bat joc de consumatori vor fi schimbate, nu prin voia întâmplătoare a unui ministru, ci prin mersul natural al concurenței. Șpaga dată „organului de control” va dispărea sau măcar va fi mai rară atunci când vor fi reguli puține, simple și clare.
2. Integrarea actului de guvernare cu tehnologia curentă
Transparența guvernării în format electronic există în prezent mai mult pe hârtie. S-au cheltuit sume uriașe pentru platforme online disparate, incomplete, greu de utilizat, inaccesibile publicului nespecialist. Cerem, astfel, simplificarea birocrației pentru companii sub forma unui portal unic care să permită obținerea tuturor informațiilor și documentelor online de la Registrul Comerțului, ANAF, Direcțiile locale de taxe și impozite și alte instituții de bază, cu posibilitatea de semnătură electronică direct pe Internet, posibilități de plată online, sistem de notificări pentru schimbarea legislației și posibilitatea de plată a amenzilor pentru a se pune punct situației mult prea răspândite de plată multiplă a amenzii din cauza faptului că autoritățile nu înregistrează corect momentul plății.
3. Vouchere educaționale și medicale
În educație ca și în sănătate, scandalurile s-au ținut lanț, de la nenumăratele incidente nefericite din școli până la lipsa cronică de mijloace în spitale. Deși în ultimii ani cheltuielile pentru sănătate nu au făcut decât să crească (în ultimii zece ani cheltuielile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate s-au triplat, pe când cele de la bugetul de stat pentru sănătate s-au dublat) făcând din sănătate al doilea cel mai finanțat sector din fonduri publice, sistemul de sănătate este în cădere liberă. În ceea ce privește educația, cheltuielile au crescut mai mult decât numărul de elevi și studenți, dar calitatea acesteia și performanțele elevilor au înregistrat un substanțial regres, atât în comparație cu perioada anterioară cât și cu alte țări.
Reforma acestor domenii este deja mult întârziată și imperios necesară. Cerem, astfel, ușurarea semnificativă a înființării de clinici și spitale pentru doctori avizați și, de asemenea, ușurarea înființării de școli și licee private care să ofere părinților o alternativă reală sistemului public monopolist. Firesc ar fi ca părinții în stare să le asigure copiilor o educație corespunzătoare să poată fi liberi să facă acest lucru acasă, în familie, în comunitate sau în școli private. Pentru încurajarea concurenței și creșterea calității serviciilor medicale sau educaționale cerem, de asemenea, scutirea lor de taxe și impozite.
Finantarea publică a sistemelor de educație și sănătate să urmărească în mod real elevul și pacientul. Banii trebuie să ajungă la oameni, nu la inspectori, directori sau alți funcționari. Cerem ca fondurile care se duc în prezent pentru finanțarea învățământului preuniversitar să fie împărțite în mod egal fiecărui elev și redirecționate către școlile alese de părinți. Instituțiile de învățământ nu mai pot rămâne captive intereselor de clan, sindicaliștilor de profesie sau baronilor locali, ci ele trebuie aduse nemijlocit în subordinea comunităților locale. De asemenea, ar fi potrivit un voucher medical pentru fiecare cetățean al României prin care acesta să-și poată alege orice pachet de asigurare medicală dorește și încurajată competiția între asiguratori pentru oferirea de pachete cât mai cuprinzătoare. Pentru bolnavii cronici sau pentru școlile rurale putem avea un fond social care să asigure cel puțin aceeași finanțare ca și până acum, eliminând însă monopolurile statale din educație și sănătate.
4. Privatizarea companiilor în care statul a rămas acționar și utilizarea acelor fonduri pentru accelerarea trecerii la un sistem privat de pensii
Mitul companiilor de stat „esențiale” pentru România este fabricat în laboratoarele propagandei politice. În realitate, aceste companii s-au dovedit esențiale doar pentru stat, mai exact pentru „băieții deștepți” care s-au cocoțat în consilii de administrație sau le-au folosit în diverse contracte păguboase pentru națiune. Astăzi toată lumea vede, de exemplu, că trenurile private sunt mai bune și mai ieftine decât cele de stat, chiar dacă ele sunt gestionate de foști angajați ai falimentarului CFR.
Nu doar că s-ar realiza economii semnificative din eliminarea acestor găuri negre ale economiei, dominate de o clientelă politică parazitară, dar din veniturile obținute am putea rezolva problema care se profilează deja legată de deficitul sistemului public de pensii. În fiecare an deficitul sistemului de pensii se adâncește, iar pe măsură ce un angajat va susține din ce în ce mai mulți pensionari, problema se va agrava. Dacă nu reducem dependența față de sistem problema va ajunge nerezolvabilă iar tinerii de astăzi vor ajunge să cunoască un nivel alarmant al sărăciei atunci când vor ajunge la vârsta pensionării.
De aceea, din privatizările efectuate, cerem constituirea unui fond prin care să fie negociată ieșirea din sistemul public de pensii a celor care nu ar mai vrea să facă parte din el. Această ieșire din sistem se poate face contra unei sume fixe, corespunzătoare stadiului de cotizare și/sau al fluxurilor viitoare de bani la care se așteaptă fiecare. Astfel ar putea fi redusă, dacă nu chiar eliminată cea mai împovărătoare obligație fiscală pentru salariați, anume contribuția de asigurări sociale, care asigură statului aproximativ 25% (15,8% prin contribuții ale angajatorului, 10,5% prin contribuții ale angajatului) din munca fiecăruia. Simultan, veniturile actualilor pensionari nu ar fi periclitate.
5. Fiscalitate simplificată
Creșterea economică este o condiție esențială pentru dezvoltarea societății. Dacă vrem să nu mai râvnim la bunăstarea europeană, dacă vrem, nu doar să nu mai plece, ci și să se întoarcă tinerii care au ales să-și caute o viață mai bună în afara României, avem nevoie să prindem economiile occidentale din urmă. Iar pentru asta, este nevoie de o creștere a productivității sistematic mai mare decât a lor. Dacă vrem să avem o șansă să ajungem la nivelul Germaniei, obiectiv ambițios, în următorii 20 de ani ne trebuie o creștere economică cu 4,3% mai mare în fiecare an decât a cea a Germaniei. Adică, aproape dublu față de cât se prevede că va avea România în 2015.
Poate că sună a obiectiv nerealist, dar acest obiectiv este realizabil, prin despovărarea de taxe a cetățenilor și a antreprenorilor, concomitent cu scăderea birocrației pentru a preveni subfinantarea. Păstrând actualul nivel al veniturilor bugetare, România ar putea funcționa cu două impozite principale: o TVA națională colectată de guvern și un impozit pe venit colectat și gestionat de comunitățile locale. Dacă aceste două impozite ar fi perfect colectate, banii adunați prin intermediul lor ar depăși chiar golul bugetar lăsat de dispariția celorlalte taxe. Dar, nici nu trebuie să ne imaginăm că statul ar putea colecta vreodată la virgulă toate taxele impuse cetățenilor. Am putea ținti probabil realizarea unui grad de colectare asemănător celor mai performante state europene.
Propunem ca impozitul pe profit să fie deductibil 100% dacă antreprenorii folosesc acești bani în scopuri caritabile și/sau pentru noi investiții.
O astfel de reducere a fiscalității și a birocrației ne poate da un avantaj competitiv major în atragerea de investiții străine și în creșterea competitivității companiilor românești. România ar repeta performanța „miraculoasă” a unor țări, relativ sărace în resurse, care au reușit în câteva decenii să sară de la nivelul de lumea a treia în liga celor mai bogate națiuni de pe Pământ.
Semnatari:
Claudiu Năsui
Bogdan Glăvan
Ovidiu Neacșu
Octavian Bădescu
Cristian Păun
Constantin Munteanu
Radu Nechita
Gabriel Mursa
Victor Drâmbă
Mircea Burdușa
Cătălin Văluțanu
Iuno Mavlea
Alexandru Tenie
Andrei Olaru
Sorin Olteanu
David Moscovici
Cristina Mușet
Șerban Pitic
Valentin Niculescu
Radu Șimandan
Emil Duhnea
Gabriel Popa
Laura Drăgoi
Andrei Grigorean
Roxana Geangu
Carmen Dorobăț
Horațiu Andrei
Mihai Bădiță
Andreea Prundeanu
Vlad Văcaru
Radu Vladimir
Andreea Răpeanu
Niura Moisei
Luciana Mârșu
Radu Șerban Marin
Horia Terpe
Adrian Gabriel Simionescu
