Cu acord oficial între Consiliul UE și Parlamentul European pentru funcția de procuror-șef european, Laura Codruța Kovesi va avea la dispoziție anul viitor un buget reprezentând mai puțin de un sfert din cel al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România, pe care a condus-o anterior, pentru a pune efectiv pe picioare instituția Parchetului European (European Public Prosecutor’s Office - EPPO), care ar trebui să devină complet operațională cel mai devreme în noiembrie 2020, conform legislației UE.
Astfel, potrivit proiectului de buget general al Uniunii Europene, EPPO va beneficia anul viitor de o alocare în sumă totală de 8,37 milioane euro. DNA are prevăzut pentru 2019 un buget de circa 35,5 milioane euro, adică 168,4 milioane lei, iar Legea bugetului de stat pe anul în curs estimează creșterea finanțării pentru DNA la peste 177 milioane lei în 2020.
"Alocarea pentru 2020 este destinată în principal acoperirii costurilor EPPO cu recrutarea și personalul, cu construcții, infrastructură și tehnologia informației, a costurilor operaționale legate de dezvoltarea și inițializarea sistemului EPPO de management al dosarelor și de punerea la punct a platformei IT de schimb de informații între biroul central al EPPO, procurorii europeni delegați și celelalte autorități judiciare și de aplicare a legii din statele membre, care constituie un element cheie al înființării și bunei funcționări a EPPO", se arată în proiectul de buget al UE pe 2020.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Bugetul pe 2019 al EPPO este de circa 4,9 milioane euro.
EPPO își are sediul în Luxemburg, în Turnul B al ansamblului administrativ Kirchberg (foto), complex unde funcționează și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În mai, guvernul luxemburghez a transmis oficial că lucrează alături de Comisia Europeană la asigurarea celor mai bune condiții pentru EPPO, inclusiv prin reamanajarea clădirii sediului Parchetului European.
EPPO a început să angajeze încă din martie personal auxiliar, constând în juriști, experți IT, staf administrativ, HR și de suport, specialiști în management bugetar și în protecția datelor personale.
Sediul EPPO. Sursă foto: Guvernul din Luxemburg
Potrivit presei din Luxemburg, una dintre primele probleme cu care se va confrunta Kovesi la conducerea Parchetului European este că va avea la dispoziție un număr de personal semnificativ mai mic decât se preconiza inițial. Astfel, pe lângă cei 22 de procurori delegați care vor reprezenta fiecare dintre statele membre UE participante la EPPO, se avea în vedere ca Parchetul European să angajeze permanent 118 persoane, cărora urmau să li se alăture, prin delegare, 90 de angajați ai Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).
În cele din urmă, însă, Consiliul și Parlamentul European au decis recent ca EPPO să dispună de un personal total (pe lângă procurori) de numai 117 persoane, în această cifră intrând și un număr neprecizat de delegări de la OLAF. Asta pentru că cea mai mare parte a personalului OLAF care ar fi urmat să fie transferat la EPPO a refuzat să se mute de la Bruxelles la Luxemburg, din cauza costului vieții semnificativ mai mare din Ducat, determinat mai ales de chiriile extrem de scumpe de acolo.
Extras din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European
Printre primele măsuri pe care Kovesi va trebui să le ia în noua sa funcție se numără întocmirea unei liste de persoane propuse să ocupe extrem de importanta poziție de director administrativ al EPPO, care are calitatea de ordonator de credite pentru EPPO și răspunde de implementarea bugetului instituției. Potrivit legislației UE, directorul administrativ este numit de către Colegiul procurorilor europeni dintr-o listă de candidați propuși de procurorul-șef european, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO.
În prezent, funcția este deținută interimar de către Olivier Salles, fostul responsabil de politicile bugetare și de personal interne ale UE. El a mai condus Unitatea de Afaceri Internaționale a Directoratului General pentru Piață Internă și Servicii a Comisiei Europene, fiind unul dintre principalii negociatori ai UE pentru tratatele de liber-schimb cu SUA și Canada. Salles a mai fost șef al Unității pentru Servicii Financiare Retail și Plăți, precum și președinte interimar al Comitetului Unic de Rezoluție, instituția înființată de UE pentru gestionarea ordonată a băncilor europene intrate în faliment.
În condițiile legislației europene în vigoare, este de așteptat ca noul Parchet European să se confrunte cu probleme bugetare, cel puțin în primii ani de activitate. Asta pentru că legislația prevede că bugetul comun al UE asigură doar cheltuielile administrative și operaționale ale EPPO, costurile investigațiilor propriu-zise fiind, cel puțin teoretic, în sarcina autorităților judiciare naționale.
Olivier Salles (stânga, prim plan), directorul administrativ interimar al EPPO. Sursă foto: Cicero Group
"Costurile măsurilor de investigare întreprinse de EPPO ar trebui să fie acoperite, în principiu, de autoritățile naționale însărcinate cu executarea lor. Costurile excepțional de ridicate pentru măsurile de investigare, precum avizele complexe ale experților, operațiile polițienești extinse sau activitățile de supraveghere pe durate lungi, ar putea fi rambursate parțial de EPPO, inclusiv, după caz, prin realocarea resurselor de la alte linii bugetare ale EPPO sau prin modificarea bugetului în conformitate cu prezentul regulament și cu normele financiare aplicabile. Atunci când pregătește propunerea pentru proiectul provizoriu de estimare a veniturilor și cheltuielilor, directorul administrativ ar trebui să țină seama de necesitatea ca EPPO să ramburseze parțial costul măsurilor de investigare extrem de costisitoare acceptate de camera permanentă", stipulează Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, în baza căruia a fost înființat EPPO.
Statele membre UE care nu participă la EPPO s-au plâns deja de faptul că finanțarea Parchetului din bugetul general al UE le pune practic în poziția de a contribui indirect cu bani la funcționarea unei instituții pe care au refuzat-o.
"EPPO se va confrunta cu dezechilibre în ceea ce privește resursele sale destinate sprijinirii activității procurorilor delegați din statele membre UE participante pentru că vor exista diferențe între mijloacele financiare furnizate de fiecare din aceste state. În viziunea noastră, există un risc limpede ca unii dintre procurorii delegați să nu aibă mijloacele necesare pentru a își acoperi costurile operaționale la nivel descentralizat. O astfel de situație nu este nouă în UE. Se poate face comparația cu Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), care, la fel ca EPPO, este o instituție multilocație a UE, cu sediul central în Malta, dar cu activități pe teren în Italia și Grecia. După cum a concluzionat Curtea Europeană a Auditorilor, EASO a suferit o penurie majoră de resurse, care i-a afectat operațiunile, din cauza insuficientelor alocări din partea anumitor state membre", se arată într-un studiu din mai întocmit de Directoratul General pentu Politici Interne al UE.
Parchetul European va efectua investigații transfrontaliere în cazuri de fraudă în care sunt implicate fonduri ale UE sau în cazuri de fraudă în materie de TVA la nivel transfrontalier care implică daune de peste 10 milioane euro. Statele membre ale Uniunii care nu participă la EPPO sunt Marea Britanie, Ungaria, Polonia, Irlanda, Suedia și Danemarca.
Laura Codruța Kovesi a fost desemnată oficial, pe 19 septembrie, procuror-șef european, printr-un vot în COREPER. Kovesi a obținut 17 din 22 de voturi exprimate. În continuare, Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să constate formal acordul dintre cele două instituții cu privire la desemnare, după care urmează numirea oficială în funcție.
Kovesi va avea un mandat unic de 7 ani la conducerea EPPO, fără posibilitate de reînnoire.
