China își pune din nou în funcțiune mașina de export masiv, iar de data aceasta concurenții nu mai au unde să se ascundă, conform WSJ.
Un start-up din Massachusetts, CubicPV, a pariat pe plăcuțele de siliciu, o componentă de înaltă tehnologie a panourilor solare. Susținută de legislația privind clima adoptată de președintele Biden în urmă cu doi ani, cu miliarde de dolari în credite fiscale și împrumuturi guvernamentale, CubicPV a anunțat, la sfârșitul anului 2022, planurile pentru o fabrică de panouri solare în valoare de 1,4 miliarde de dolari în Texas, arată G4Media
De atunci, China aproape și-a dublat producția de plăcuțe de siliciu, mult mai mult decât are nevoie. Plăcile suplimentare trebuiau să ajungă undeva – și au ajuns în străinătate, ceea ce a dus la scăderea globală a prețurilor cu 70%. CubicPV a trebuit să își oprească planul de producție la începutul acestui an, lăsând ingineri și alți angajați fără locuri de muncă, invocând „o piață distorsionată ca urmare a supracapacității Chinei”.
La mii de kilometri depărtare, în Chile, compania CAP, producătoare de minereu de fier și oțel, se confruntă cu cererea continuă al Beijingului față de producția de materii prime de calitate inferioară, pe măsură ce o avalanșă de metal chinezesc ieftin ajunge pe țărmurile sale. Compania a declarat luna aceasta că își va închide pe termen nedeterminat uriașa oțelărie Huachipato din Chile central, pierzând astfel aproximativ 2 200 de locuri de muncă. Compania a declarat că nu poate concura cu prețul scăzut al metalului chinezesc, chiar și după ce guvernul a majorat tarifele pentru barele de oțel și alte produse importate.
Soluția Beijingului pentru o economie chineză slabă – punerea pe steroizi a sectorului industrial al țării – stoarce întreprinderile din întreaga lume și ridică spectrul unui nou război comercial global.
Decizia recentă a Uniunii Europene de a impune tarife pentru vehiculele electrice importate din China este doar cel mai recent semn al intensificării tensiunilor. La începutul acestui an, SUA au majorat taxele pe oțelul, aluminiul, vehiculele electrice, celulele solare și alte produse chinezești. Turcia a majorat taxele pentru vehiculele electrice chinezești, în timp ce Pakistanul a crescut tarifele pentru articolele de papetărie și cauciucul chinezesc.
Alte țări au deschis anchete antidumping pentru a vedea dacă produsele chinezești sunt vândute sub valoarea justă. India examinează pigmenții și produsele chimice chinezești. Japonia analizează electrozii. Regatul Unit investighează importurile de excavatoare și biodiesel, în timp ce Argentina și Vietnam analizează cuptoarele cu microunde și eolienele chinezești.
În spatele tuturor acestor acțiuni se află un calcul îndrăzneț, dar riscant, al Beijingului, conform căruia investițiile mai mari în manufactură (industria prelucrătoare) pot restabili vitalitatea economică a țării și pot consolida rezistența sa industrială, fără a declanșa o reacție internațională atât de dură încât să amenințe viitorul Chinei.
Interviurile cu consilieri politici de la Beijing și cu persoane care s-au consultat cu oficiali chinezi arată că liderii chinezi s-au confruntat cu o decizie crucială anul trecut, când criza imobiliară din țară a adus economia într-unul dintre cele mai slabe momente din ultimele decenii.
Unii consilieri au susținut că economia Chinei are nevoie de o regândire fundamentală, renunțând la tradiționala sa dependență puternică de industria prelucrătoare și de construcții și acordând în schimb prioritate consumului intern – o schimbare care ar face China să semene mai mult cu SUA și ar putea-o plasa pe o traiectorie de creștere mai stabilă.
În schimb, liderul chinez Xi Jinping a ordonat oficialilor să dubleze modelul de producție condus de stat, cu miliarde de dolari în subvenții și credite noi. El a folosit un slogan pentru a se asigura că funcționarii au înțeles mesajul: „Instituiți noul înainte de a rupe vechiul”.
„Noul” din modelul lui Xi nu înseamnă un pivot către un nou model de creștere. În schimb, este modul în care liderul de vârf își rafinează ideea cu privire la tipul de producție pe care trebuie să îl susțină statul. În esență, fraza solicită construirea unor industrii pe care China dorește să le domine în viitor – cum ar fi vehiculele electrice, semiconductorii și energia verde – menținând în același timp zonele tradiționale de forță ale țării în sectoare „vechi”, cum ar fi oțelul. Orice problemă de supracapacitate poate fi amânată pentru viitor.
Mantra a apărut într-un raport oficial al unei conferințe guvernamentale majore din decembrie anul trecut, când a fost trasată agenda sa economică pentru 2024. Raportul recunoștea „supracapacitatea în unele industrii” și „cererea efectivă insuficientă”, însă sloganul lui Xi indica totuși un accent pe extinderea producției industriale.
Xi a repetat sloganul în cadrul unei sesiuni legislative anuale din martie, cu doar câteva săptămâni înainte ca secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, să călătorească la Beijing pentru a avertiza liderii cu privire la consecințele globale ale supracapacității de producție a Chinei.
Potrivit consilierilor politici chinezi, două principii au ghidat gândirea lui Xi. Primul este acela că China trebuie să construiască un lanț de aprovizionare industrială atotcuprinzător, care poate menține în funcțiune economia națională în cazul unor sancțiuni severe din partea SUA și a altor țări occidentale. Potrivit consilierilor, în viziunea liderului de vârf, securitatea industrială se află în centrul stabilității Chinei pe măsură ce tensiunile cu lumea dezvoltată cresc.
A doua este o obiecție filosofică adânc înrădăcinată față de consumul de tip american, pe care Xi îl consideră risipitor.
Acest lucru lasă Chinei puține opțiuni în afară de a investi în exporturi pentru a-și stabiliza economia slăbită și a crea locuri de muncă pentru a compensa pierderile din construcțiile interne.
Rezultatul: În loc ca lucrătorii chinezi să își piardă locurile de muncă, siderurgiștii din Brazilia, inginerii chimici din Europa și producătorii de panouri solare din SUA și le pot pierde pe ale lor.
Datele oficiale arată că prioritățile lui Xi se infiltrează în economie.
Împrumuturile acordate industriei, inclusiv capacităților de producție, au crescut cu 63% de la sfârșitul anului 2021, în timp ce băncile chineze au redus drastic împrumuturile acordate dezvoltatorilor imobiliari.
Subvențiile guvernamentale, deși au fost mult timp în centrul strategiei economice a Chinei, au crescut, de asemenea, în mod semnificativ. Companiile listate la bursele din Shenzhen și Shanghai au declarat subvenții guvernamentale în valoare de 33 de miliarde de dolari în 2023, conform cifrelor furnizate de furnizorul de date Wind – cu 23 % mai mult decât în 2019.
Producătorul chinez de baterii CATL a primit echivalentul a aproximativ 790 de milioane de dolari, dublu față de nivelul din 2022. Printre alți mari beneficiari se numără PetroChina, China Mobile și producătorul auto BYD, susținut de Warren Buffett.
Conform Institutului Kiel, un grup de reflecție german, 99% dintre companiile chineze cotate la bursă dezvăluie în prezent o formă sau alta de subvenție. China cheltuiește aproximativ 4,9% din produsul său intern brut pentru sprijinirea industriilor – de câteva ori mai mult decât SUA, Germania și Japonia, potrivit lui Scott Kennedy, expert în China la Centrul pentru studii strategice și internaționale din Washington.
