Managementul practicat în România este inferior celui care predomină în Uniunea Europeană, consideră aproape 40% dintre directorii de companii din țară, arată un o cercetare făcută de Consiliul Naționalal Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), împreună cu Societatea Academică de Management din România (SAMRO), pe baza chestionării a 1.224 de manageri.
Aproape o treime dintre manageri consideră că stilul de conducere este aproximativ la fel în România și în alte state din UE, iar peste o zecime dintre directori cred că managementul românesc este superior mediei europene, arată studiul prezentat luni, în cadrul unei conferințe organizată de CNIPMMR, scrie News.ro.
În comparație cu managementul din alte state din Europa Centrală și de Est, peste 37% dintre respondenți apreciază că managementul din România este la fel sau chiar superior, procent ușor superior nivelului înregistrat în 2015, de 34,5%.
Cercetarea mai arată că principalele puncte forte ale managementului național practicat în România ar fi centrarea pe obținerea de performanțe (32%), elaborarea de strategii și politici bine fundamentate (22%), transferal intens de know-how managerial dinalte țări (21%), dar și dezvoltarea unui sistem informatic performant (21%).
Punctele slabe relevate de studiu sunt nefocalizarea pe priorități (29%), organizarea defectuoasă a activităților (25%), capacitatea redusă de a motiva salariații din organizație (20%), dar și reacțiile întârziate și ineficace la oportunitățile și amenințările din mediul economico-social (19%). În total, studiul menționează 22 de puncte slabe.
”Capacitatea managementului național autohton de a face față crizei, în perioada 2009 – 2016, este sensibil amplificată, concluzie ce se desprinde din alura elementelor care compun histogramele pentru cei opt ani considerați”, arată CNIPMMR.
Studiul a identificat drept priorități de acțiuni manageriale pe termen lung creșterea accelerată a productivității muncii, construirea unui mediu de afaceri favorabil firmelor, amplificarea nivelului PIB pe cap de locuitor, dar și creșterea gradului de ocupare al populației României în sectorul privat de la 13,8%, în 2014, la minimum 16% în 2020.
Comisia Europeană a publicat saptămâna trecută “Tabloul de bord European pentru inovare” 2016, studiu ce oferă o analiză comparativă a performanței inovării în țările UE, în alte țări europene și în vecinii regionali prin evaluarea punctelor forte și slabe ale sistemelor naționale de inovare.
Noul tablou de bord arată că performanțele UE în materie de inovare continuă să crească, în special datorită îmbunătățirii calității resurselor umane, a mediului favorabil inovării, a investițiilor cu resurse proprii și a sistemelor de cercetare atractive.
Astfel, Suedia rămâne liderul UE pentru inovare, urmat de Danemarca, Finlanda, Olanda, Marea Britanie și Germania. Lituania, Malta, Marea Britanie, Țările de Jos și Austria sunt cei mai rapidi inovatori.
Într-o comparație globală, UE se apropie de Canada și SUA, dar Coreea de Sud și Japonia se află în continuare în frunte. China prezintă cel mai rapid progres printre concurenții internaționali.
România a înregistrat doar o ușoară îmbunătățire față de anul precedent, dar râmâne sub nivelul din 2010, când ajunsese la 48% din media UE.
Printre punctele tari identificate de raport se numără mediul favorabil inovării, impactul vânzărilor și calitatea resurselor umane. În privința punctelor slabe, România întâmpină probleme în cazul nivelului de inovare din țară și a numărului investițiilor firmelor în acest domeniu.
Datele CNIPMMR au evidențiat ca 34,3% din IMM-uri nu au alocat resurse pentru activitățile de inovare și doar 0,63% din organizații au alocat inovării peste 76% din totalul investițiilor lor, eforturile de inovare concentrându-se cu precădere spre noile produse (33,3%), abordările manageriale și de marketing noi (24,7%) și noile tehnologii (23,2%).
Printre principalele bariere în derularea activităților de inovare sunt insuficiența fondurilor proprii, accesul dificil la informații relevante privind piețele sau noi tehnologii, incertitudinea privind cererea pentru produse inovative sau lipsa unor resurse umane adecvate, potrivit IMM-urilor.
