Până să “fure” maghiarii gazul românesc, așa cum cred politicienii autohtoni, în frunte cu șeful Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților, Iulian Iancu, România a importat în luna iulie o cantitate de gaze de peste 1,6 TWh din Ungaria, record absolut în relațiile comerciale cu statul vecin. Cantitatea este echivalentă cu jumătate din producția lunară a unuia dintre cei doi mari producători autohtoni, OMV Petrom.
Cei 1,6 TWh de gaz aduși în România din Ungaria reprezintă capacitatea maximă de import din statul vecin și se situează cu aproximativ 100 GWh peste cantitatea de gaz importată în luna iunie, arată datele autorității de reglementare din Ungaria, consultate de Profit.ro.
Potrivit Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în luna iunie, România a importat în scopuri comerciale o cantitate de 1,48 TWh de gaze, exclusiv pe ruta maghiară.
Datele autorității similare din Ungaria arată că în iunie România a importat 1,512 TWh, ceea ce înseamnă că au fost efectuate importuri nu numai în scopuri comericiale, ci și pentru echilibrarea sistemului.
Prețul mediu la care au fost efectuate importurile de gaze din Ungaria în luna iunie a fost de 82,08 lei/MWh. Rezultă că România a plătit pe importurile efectuate în iunie din statul vecin aproximativ 25 milioane de euro.
După atingerea nivelului de 1,6 TWh nu mai este posibilă majorarea capacității de import din Ungaria decât prin apelarea la “capacitatea interuptibilă” recent majorată de maghiari la 2,2 TWh, capacitate care însă poate fi utilizată doar dacă ungurii n-au nevoie de gazul respectiv, ceea ce nu e cazul dat find că Ungaria este importator net.
Cum ruta maghiară era utilizată 100%, de la începutul lunii iulie, după o pauză de câteva luni când n-a importat niciun metru cub pe ruta ucraineană, în România a reînceput să intre gaz și prin punctele Isaccea/Medieșul Aurit. În ultima parte a acestei luni, importurile pe ruta ucraineană de gaz rusesc au ajuns la o medie de 16 GWh/zi.
Mai nou, rutele ucrainene și maghiare nu mai sunt suficiente, de o săptămână, companiile din România importând în medie 5,5 GWh/zi și din Bulgaria, prin punctul de interconectare Ruse-Giurgiu. Interesant este că gazul importat din Bulgaria este gaz rusesc (la fel și cel din Ungaria și Ucraina), care a mai tranzitat, foarte probabil, România, pe ruta Isaccea-Negru Vodă 2 și 3, aceasta fiind în prezent singura rută de alimentare cu gaz a Bulgariei.
În total, în aceste zile, România importă 73,5 GWh pe zi din Ungaria, Ucraina și Bulgaria, ceea ce va face probabil ca importurile din iulie/august/septembrie să depășească 2 TWh, cu o treime peste ultimele importuri raportate de Autoritatea de Reglementare din Domeniul Energiei (ANRE), cele din luna iunie, de 1,48 TWh.
Interesant este că tot gazul importat este gaz rusesc. În plus, gazul din Bulgaria a mai tranzitat, foarte probabil, România, pe ruta Isaccea-Negru Vodă 2 și 3, aceasta fiind în prezent singura rută de alimentare cu gaz a Bulgariei.
Dar de ce nu importă companiile din România direct gaz pe firul destinat consumului intern și preferă să apeleze la ruta ocolitoare din Bulgaria?
Preferința pentru ruta bulgară (ca și pentru cea maghiară) poate fi explicată și de diferența de prețuri de import pentru gazul rusesc din România și din restul Europei. În timp ce restul statelor din Europa Centrală și de Est (Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia) s-au adresat Comisiei Europene pentru a obliga Gazprom de a nu mai indexa prețul gazelor cu cel al petrolului, ci să-l raporteze la prețurile de pe bursele europene (preț de hub), România, care se credea la acea vreme “independentă energetic”, nu a făcut acest lucru. Drept urmare, România importă în prezent gaze din Rusia, pe ruta ucraineană (Isaccea/Medieșul Aurit), la un preț mai mare de celelalte state europene. Astfel a devenit atractiv din punct de vedere comercial să importe tot gaze rusești pe ruta maghiară și, mai nou, cea bulgară, achitând pe lângă prețul de achiziție și tarife de transport (inclusiv către Transgaz pentru gazul importat din Bulgaria și care a tranzitat deja România - sic!) și un bonus companiilor importatoare. Cu toate acestea, gazul rusesc venit din vest sau sud este mai ieftin decât cel sosit din est, chiar dacă acesta, din Rusia, tranzitează doar Ucraina.
În plus, în România, în urma plafonării prețului gazelor pentru populație la 68 de lei/MWh a fost limitată cantitatea de gaze disponibilă pe piețele centralizate. Ca și cum acest lucru n-ar fi fost suficient, plafonarea prețului gazului la 68 de lei i-a făcut pe furnizori să ceară cantități mai mari de gaz la preț reglementat (decât consumul din anii trecuți al propriilor clienți) și pe producători să depoziteze gazul din producția internă pentru a-l vinde la un preț mai ridicat la iarnă, când cererea va fi în creștere. Ceea ce a limitat cantitatea de gaze de pe piață (de unde și majorarea prețului gazului din producție internă) și a majorat cantitatea depozitată. Pentru acoperirea consumului curent a fost preferat gazul de import, mai ieftin decât cel din producția internă ca urmare a ofertei limitate în urma adoptării OUG 114.
