Sute de fermieri canadieni reclamă că nu și-au încasat sumele pe care companiile de petrol și gaze le achită de obicei la început de an pentru accesul de suprafață la câmpurile de exploatare.
Cu o precizie de ceasornic, în ultimii cinci ani, undeva în luna ianuarie, un cec în valoare de 4.097 dolari canadieni ajungea prin poștă la casa lui Allison Shelstad. Este contravaloarea anuală a chiriei pe care o companie de petrol și gaze din Canada i-o plătește pentru accesul la sondele amplasate în zona de teren arabil la sud-vest de Calgary pe care familia sa o deține în proprietate de peste 50 de ani.
Anul acesta, cecul nu a venit. Shelstad a sunat la companie, dar a fost dusă cu vorba, ceea ce marchează o schimbare față relația de colaborare bună din anii precedenți. "Nu este o tonă de bani, dar ce mă deranjează este că pare o problemă", a declarat pentru publicația Calgary Herald proprietara, ea însăși angajată a unei firme de transport petrolier prin conducte. "Nu vreau să îmi iau un avocat, dar până la urmă s-ar putea să fie nevoie", continuă ea.
CITEȘTE ȘI Ministerul Economiei: Pericol iminent de accidente cu victime în locuințe și birouri 28 noiembrie - Profit Financial.forum
La drept vorbind, Shelstad nu este este singură. În anul 2015, în condițiile unei prăbușiri cu aproximativ 48% a cotațiilor petroliere, nu mai puțin de 765 de proprietari de ferme au mers să aplice pentru compensații la autoritatea pentru drepturile de suprafață a provinciei Alberta, cea mai bogată regiune în țiței a Canadei. Este cel mai mare număr din ultimii 12 ani.
Instituția a dispus ca societățile datoare să efectueze plăți însumate către chiriași de 1,7 milioane dolari canadieni. Este cu un milion de dolari canadieni mai mult decât valoarea de 722.000 dolari canadieni la care autoritatea a obligat companiile petroliere să efectueze plăți în anul 2014 pentru 505 de fermieri. În 2013 suma a fost de 684.000 dolari canadieni pentru 346 de proprietari. Este o stare de lucruri încă și mai gravă decât anii de criză 2008-2009 când 268 și 241 de deținători de drepturi reclamau întârzieri de plăți de 490.000 dolari canadieni și, respectiv 730.000 dolari canadieni.
Legislația prevede că autoritatea de resort poate suspenda accesul la câmpurile petroliere, dacă sunt sesizate privind întârzierea plăților. O compensație este acordată propietarilor, după care instituția poate trimite factura către companie. Uneori aceasta efectuează plata, alteori nu.
CITEȘTE ȘI Petrolul la 30 dolari pe baril îngheață salariile bugetarilor în cea mai bogată provincie în țiței a Canadei Perry Nelson, fermier din zona central-estică a provinciei Alberta, spune că se așteaptă ca numărul facturilor care nu se mai achită să crească în cazul în care prețurile la petrol vor rămâne la fel de jos. Nelson este președinte al Federației pentru Drepturile de Suprafață din Alberta, o organizație voluntară care reprezintă interesele proprietarilor. "Companiile sunt imposibilitatea de a plăti; nu este că nu vor sau că refuză să plătească", afirmă el.
Are 69 de ani, iar pe terenurile sale de 1.200 de hectare sunt amplasate nu mai puțin de 30 de sonde, cea mai mare parte amplasate în timpul boom-ului forărilor din anul 1988. Până de curând, chiriile la terenurile sale erau plătite la timp. Acum însă a făcut primele sale solicitări pentru obținerea compensației de la autoritatea de resort.
Nelson nu are mare simpatie pentru industria petrolieră și consideră mai degrabă modeste chiriile pentru accesul la suprafață, față de alte cheltuieli ale companiilor. Sumele achitate nu sunt pentru profitul fermierilor, ci doar reprezintă o compensație pentru terenul pierdut în favoarea drumurilor de acces și amplasamentul propriu-zis al sondelor.
Fermierul spune că societățile petroliere au crezut că vremurile bune pentru industrie vor dura la nesfârșit și au dat o mulțime de bani acționarilor, pentru ca acum să se zbată în efortul de produce cash. Acesta nu mai ajunge la proprietari. Aceștia observă că autoritatea de resort este mult în urmă cu procesarea aplicațiilor pentru compensații față de ritmul cu care acestea se depun. Directorul instituției, Jill Mason, a afirmat într-un interviu că organizația trebuie să răspundă unor volume în creștere și a angajat alț 6 lucrători în consecință.
