Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR), care reprezintă peste 54.000 de companii românești și străine, ce contribuie cu peste 50% la PIB-ul României și angajează peste 1,2 milioane de persoane, transmite că măsurile adoptate de către Guvern prin OUG 30/2020, menite să sprijine mediul de afaceri și angajații din România, în special cele referitoare la șomajul tehnic, sunt încă insuficiente și parțial neclare.
Încă de la începutul declarării pandemiei, CDR (mediul de afaceri) a formulat o serie de propuneri pentru măsuri concrete care sa vină în sprijinul companiilor aflate în dificultate, pentru a fi aplicate doar pe durata situației de urgență, precum: soluții de flexibilizare a muncii, suport pentru șomaj tehnic pentru toți angajații și companiile impactate, simplificare, digitalizare și eliminarea birocratizării. Toate aceste propuneri sunt menite să asigure atât protecția salariaților și a clienților noștri, dar și perenitatea locurilor de muncă, asigurarea continuității unor activități economice și limitarea impactului negativ al acestei situații asupra competitivității economice a României pe termen lung.
"Analizând măsurile adoptate prin OUG nr. 30 din 2020, considerăm încă insuficiente și parțial neclare anumite aspecte privind implementarea acestora, în special cele care vizează șomajul tehnic. Totodată, menționăm că, pentru asigurarea unui echilibru economic este extrem de important ca măsuri precum suportul în caz de șomaj tehnic să fie aplicate în mod unitar, nediscriminatoriu și să vizeze toate categoriile de angajați și companii impactate, nu doar o parte dintre acestea, mai ales că situația economică se deteriorează de la o zi la alta. Măsura nu reușește să adreseze nici problemele companiilor mici, care sunt pe punctul de a fi închise. Considerăm ca fiind vitală sprijinirea tuturor activităților afectate, nu doar a celor care sunt închise prin deciziile autorităților sau unde angajatorii se află în prezent în incapacitate de a plăti salariile. Măsurile trebuie să aibă și un caracter preventiv pentru a evita efecte negative și în viitor, nu doar în prezent. Trebuie să existe un sprijin acordat în mod nediscriminatoriu și balansat, pentru a evita efectele negative asupra economiei pe termen scurt, mediu și lung. În acest sens considerăm necesar să se elimine limita maximă de 75% pentru numărul persoanelor ce pot fi trimise în șomaj tehnic, lăsând la decizia fiecărui agent economic să-și dimensioneze personalul activ versus cel în șomaj tehnic în funcție de nevoile rezultate din activitatea economică efectivă", se arată în comunicat.
CDR mai spune că "sunt necesare măsuri de sprijin pentru orice companie românească mică, medie sau mare și pentru orice industrie care sunt în situația de a-și suspenda sau închide parțial sau în totalitate activitatea. Fără a fi acordate aleatoriu, aceste măsuri trebuie să fie cât mai puțin birocratice. Considerăm că este necesară evitarea pericolului ca prin actele legislative subsecvente să se aducă elemente suplimentare care să facă diferențiere între tipuri de companii și care să limiteze nejustificat accesul la instrumentele puse la dispoziție prin OUG 29 și OUG 30".
CDR mai arată că în forma actuală a OUG este foarte important să fie clarificate de urgență anumite aspecte precum:
a) Nu este clar mecanismul prin care indemnizația de șomaj tehnic ajunge la salariat: este nevoie de soluții urgente pentru plata indemnizațiilor, astfel încât angajații să primească aceste sume într-un orizont de timp rezonabil. Modalitatea de plată trebuie să fie simplă, să asigure rapiditate și continuitate. Așa cum este în acest moment stipulat în OUG există riscul ca plata pentru munca prestată în luna martie să poată fi făcută către angajat cel mai devreme în luna mai.
b) Cum se aplică plafonarea indemnizației de șomaj tehnic: OUG prevede reducerea cuantumului indemnizației de șomaj de 75% din salariul de bază, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu. Trebuie clarificat expres dacă această plafonare se referă doar la cuantumul indemnizației care este suportat din bugetul asigurărilor pentru șomaj, angajatorul putând plăti din fonduri proprii diferența de indemnizație până la valoarea maximă prevăzută de Codul muncii sau negociată cu partenerii sociali, după caz.
c) Condiția de a fi în incapacitate de plată a salariilor tuturor salariaților: nu este clar cum va fi evaluată aceasta în funcție de specificul fiecărui sector: de ex. dacă aceasta se raportează doar la salariații afectați de măsura șomajului sau la toți salariații societății. Nu este justificat să nu beneficieze de suport și acei angajatori care pot plăti o parte dintre salariați, a căror activitate nu a fost încă afectată.
d) Diminuarea încasărilor: nu este clar ce încasări sunt vizate și dacă sunt vizate doar încasările din activitatea redusă (ex. situația angajatorilor cu mai multe puncte de lucru sau mai multe activități).
e) Indemnizația să fie scutită de plata taxelor și contribuțiilor: în vederea simplificării acestei proceduri.
f) Ipoteza referitoare la incapacitatea de a plăti salariile se referă la reducerea activității: este necesar să se clarifice dacă rambursarea indemnizației se aplică și în ipoteza întreruperii temporare a activității (reducerea nu este întotdeauna o opțiune).
CDR adaugă că aceste nelămuriri legate de eligibilitatea companiilor trebuie clarificate urgent, existând riscul, chiar și pentru companiile de bună credință, să fie în situația de a nu completa corect declarațiile pe proprie răspundere din cauza lipsei de claritate a reglementărilor.
CDR semnalează nevoia adoptării în continuare și a altor măsuri suplimentare față de cele anunțate până în prezent. Astfel de măsuri au fost propuse și comunicate deja prin organizațiile membre în dialogul direct cu Guvernul. CDR își reafirmă disponibilitatea de a continua dialogul cu autoritățile, esențială în această perioadă dificilă fiind și viteza de reacție la fenomenele economice cu care se confruntă companiile.
