Rar mi-a fost dat să văd un restaurant atât de neîngrijit și de sărăcăcios acolo unde toată lumea se așteaptă să găsească, dacă nu lux, măcar ceva original și în pas cu vremurile.
Bel Mondo a fost un restaurant modest și inainte, când era chiar la intrarea în Parcul Herăstrău din Șoseaua Nordului. Era un restaurant foarte mare, cu saloane imense și cu o terasă la fel de mare, însă neamenajate, lăsate așa cum le-au găsit, îmi închipui. Probabil că trăiau doar de pe urma terasei, fiindcă lumea vine oricum la restaurantele din parc, indiferent cum ar arăta ele și ce ar primi în farfurie.
Acum Bel Mondo a facut o mișcare surprinzătoare, a schimbat sediul cu Patru Anotimpuri, care era cu vreo sută de metri mai spre interiorul parcului. Patru Anotimpuri și-a schimbat numele, acum se numește Gura Portitei, însă Bel Mondo și l-a păstrat și în noua locație.
Patru Anotimpuri era un restaurant provincial, sărăcăcios și ieftin, un fel de rudă săracă a marilor restaurante din marele parc. Și noul Bel Mondo le-a preluat sărăcia și provincialismul!
Clădirea aceea din mijlocul parcului pare să fie destul de veche, cred că a fost un restaurant acolo din timpuri de demult. Arhitectura și stilul arată asta. Cei de la Bel Mondo par să fi preluat nu numai vechea clădire așa neschimbată de cine știe câți ani, ci și mobilierul și chiar fețele de masă! Pe a noastră am numărat șase găuri numai în raza vizuală, fără să ne mai uităm și pe laterale. Petele erau încă și mai multe…
Meniul de la Bel Mondo e italienesc și românesc, după cum clar sugerează și numele… Nu am mai mâncat o ceafă de porc într-un restaurant de nu știu când, așa că mi s-a făcut dor, și la Bel Mondo ni s-a părut chiar bună. Piureul mai puțin. Pastele așa și așa, la fel salata de varză, însă burrata a fost foarte bună, iar focaccia încă și mai bună! Prosciuto însă nu. Sunt sigur că ne-a mințit chelnerul când ne-a spus că jumătatea de kilogram de sos pe care ne-a adus-o tocmai fusese preparată de ei în bucătărie și nu turnata din vreun bidon. Mai bine că nu l-au făcut ei, fiindcă a fost oribil…
Prețurile sunt mici la Bel Mondo, probabil cele mai mici dintre toate restaurantele marelui Parc. Poate că și de aceea erau surprinzător de mulți clienți – toți pe terasa la fel de neîngrijită, și ea.
Serviciul a fost surprinzător de bun, cu un chelner cu niște gesturi și reacții ciudate, dacă te uitai cu atenție la el, însă care s-a străduit să ne aducă tot ce trebuie.
Bel Mondo e, așadar, un fel de cantină a săracilor Parcului Herăstrău, alături de câțiva nostalgici, care nu din economie au venit acolo. Oricum, o altă lume decât vezi la toate marile restaurante la câțiva pași în jurul lor…
