Automobil Jaguar din 1938 care i-a aparținut Principelui Nicolae nu a putut fi vândut într-o licitație organizată la Londra pentru că nu a atins prețul de rezervă stabilit de vănzător. Având un preț estimat între 300.000 și 350.000 lire sterline (350.000-400.000 euro), automobilul este cunoscut sub numele de ”Mașina românească”, deoarece firma bucureșteană Leonida & Co i-a construit caroseria. Jaguarul este unul dintre cele șase modele SS100 speciale, primul fiind construit pentru Regele Mihai, iar cel pus în vânzare a fost comandat de Regina Maria pentru Principele Nicolae.
25 iulie - Maraton Medika TV - Sanatatea Aparatului Urinar
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie
Prețul de pornire în licitația de la Londra a fost de 200.000 lire sterline, iar ofertele au mers doar până la 230.000 lire sterline (270.000 euro), situație în care automobilul nu a putut fi adjudecat.
Primele mașini sport Jaguar și Familia Regală a României
Lansat în 1936, SS100 a fost primul model sport de înaltă performanță produs de SS Cars Limited - firmă care din 1943-1945 urma să își schimbe denumirea în Jaguar. SS100 a fost comercializat în principal pentru competiții, iar primul său succes major a venit devreme, chiar dacă oarecum pe neașteptate, când Tommy Wisdom, alături de soția sa, a câștigat dificila Probă Alpină Internațională în 1936, învingând Bugatti și aducând noua marcă în atenția publicului continental.
Nimeni nu ar fi luat în considerare atunci posibilitatea ca un prinț român (Mihai) în vârstă de doar 15 ani să fi fost atât de impresionat de isprăvile mașinii. La dorința sa, pentru cea de-a 16-a aniversare, tatăl său, regele Carol al II-lea, i-a comandat un Jaguar SS100. A fost primul SS100 de 3½ litri construit, iar regele a fost impresionat și a comandat imediat un SS Jaguar Saloon de 3½ litri, al cincilea exemplu construit.
În mai 1938, o altă mașină - de fapt, un șasiu complet SS100, dar fără caroserie - a fost expediată în România de către Anglo Cars și, potrivit istoricului mărcii Jaguar, Andrew Whyte, se presupune că a fost vorba de un ”șasiu de rezervă pentru mașina Prințului Mihai” (un tânăr de 16 ani într-una dintre cele mai puternice mașini din Europa), însă, automobilul fost comandat de fapt de Regina Maria pentru al doilea fiu al ei, Prințul Nicolae, un împătimit al sportului automobilistic.
Prințul Nicolae, care participa la curse internaționale, îl avea drept prieten și mecanic pe pilotul de curse al mașinilor Bugatti Jean Calcianu, care a acceptat să proiecteze o caroserie din aluminiu pentru mașină, iar de realizarea acesteia s-a ocupat compania Leonida & Co., al cărui garaj din Bulevadul Aviatorilor (la doi pași de Piața Victoriei) s-a păstrat până în prezent, fiind în administrarea regiei de protocol al Guvernului (RA-APPS) și deservind acum parcul auto al Executivului.
Până în prezent, automobilul a rămas în aceeași configurație și este finisat în aceeași nuanță, în mod corespunzător, de albastru regal.
Istoria tulbure a automobilului
În anii 1940, în contextul schimbărilor politice din țările est-europene, prințul Nicolae, îngrijorat de siguranța iubitului său SS100, i-a cerut prietenului său și instructor de zbor al Forțelor Aeriene, căpitanul Cula, să ascundă mașina. În mod tragic, Cula a murit într-un accident de zbor la scurt timp după aceea și doar soția sa a știut locul unde se afla Jaguar-ul. Doamna Cula a angajat un avocat pentru a ajuta la rezolvarea treburilor defunctului ei soț, dar un lucru a dus la altul și văduva Cula s-a implicat romantic cu avocatul ei, ceea ce a fost în regulă până când relația s-a răcit și avocatul a solicitat să fie plătit pentru serviciile sale.
În cele din urmă, ca plată a luat mașina și documentele ei, iar Jaguarul a fost dus într-o altă locație secretă.
Următoarea parte a poveștii, potrivit casei de licitații londoneze, implică un intermediar influent și bogat din București, care auzise de mașină și istoria ei importantă de la Calcianu, astfel că a abordat-o pe doamna Cula, dar nu a aflat decât de datoriile acesteia față de avocat. Personajul influent l-a contactat apoi pe Nicolae Mazilu, un inginer și pasionat de autovehicule căruia îi datora o favoare, și au aranjat să se întâlnească cu avocatul în prezența unui ofițer al serviciilor de informații ale vremii. Intenția a fost să-l sperie pe avocat să vândă mașina, pentru a-și recupera datoria, și să se despartă de acte.
Ofițerul a recunoscut și a identificat automobilul ca aparținând, eventual, încă familiei regale, o problemă evidentă pentru avocat, așa că s-a convenit rapid un preț de vânzare către Mazilu.
Deși a plănuit să-l vândă, Nicolae Mazilu, inginer la Universitatea din Brașov, a devenit fermecat de Jaguar și a început să-l folosească în mod regulat, chiar a cerut-o în căsătorie pe viitoarea sa soție în el. Ani mai târziu, automobilul a fost vândut medicului Viorel Pop, care a locuit în Hunedoara, iar acolo pare să se oprească istoria mașinii până când a fost oferită spre vânzare în 2000, dar în Ungaria.
Britanicul Philip Scott l-a cumpărat în acei ani de la un dealer, care a ținut să-i fie păstrat anonimatul, din Ungaria, iar, potrivit casei de licitații, dealer-ul maghiar a dorit astfel ”să se protejeze de orice întrebări din partea autorităților ungare și române cu privire la modul în care mașina a intrat în Ungaria și în posesia sa, în primul rând”. La scurt timp după această tranzacție, Jaguar-ul a fost vândut la o primă licitație în Marea Britanie, având la vremea respectivă nevoie de o restaurare majoră.
Conform casei de licitații londoneze, deși mașina este complet restaurată, motorul, cutia de viteze, puntea, sașiul și 90% din caroserie sunt originale. Restaurarea a fost finalizată în 2011 și de atunci automobilul a parcurs doar aproximativ 2.400 de kilometri.
Odată cu mașina, casa de licitație promite să includă un număr substanțial de facturi, fotografii detaliate ale fiecărui aspect al restaurării, sursele istorice și chiar corespondența cu însuși Regele Mihai.
În privința Jaguar-ului care i-a aparținut fostului monarh, acesta a fost vândut tot unui brașovean în anii '40, pentru ca la finalul anilor '70 să fie dusă de un exilat român în Grecia, iar apoi vândută tot la o licitație în Londra și să ia drumul SUA, pentru ca ulterior să revină pe continent, în Olanda.
