' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase trebuie începută de la vârste mici, inclusiv printr-o alimentație echilibrată la școală și prin implicarea copilului în pregătirea meselor, consideră Daniela Nichita, naturopat și terapeut nutriționist. Aceasta a atras atenția asupra proporției copiilor supraponderali și obezi și a explicat că un copil poate consuma multe calorii fără ca alimentația să îi asigure necesarul de nutrienți.
„Ar trebui să conțină o proteină bună. Ar trebui să găsim o sursă sănătoasă de carne. Dacă e de pui, poate găsim chiar o sursă bio, ceva mai bun, nu aceea care este cu hormoni. De exemplu, ar putea mămicile, bunicile să cumpere o bucată de piept de curcan, îl pune la cuptor, îl feliază și îi dă copilului în sandwichul respectiv câteva feliuțe de piept de curcan care este mult mai hrănitor decât un salam", a declarat Daniela Nichita, naturopat și terapeut nutriționist, la emisiunea Timp pentru Sănătate, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, în fiecare miercuri, de la ora 17.00.
În opinia sa, alimentația copilului ar trebui să includă, pe lângă proteine, legume și alte surse de vitamine, minerale și fibre. Ea a dat ca exemple ardeiul, roșiile, castravetele, morcovii sau țelina apio și a recomandat alternarea surselor de proteină, de la carne și pește la brânză sau iaurt, alături de cereale și fructe de pădure.
Diversificarea alimentelor este importantă și pentru ca cei mici să ajungă să mănânce cu plăcere, iar Nichita consideră util ca părinții să îi implice în pregătirea pachetului pentru școală, explicându-le de ce anumite alimente sunt incluse și ce beneficii au.
În cazul în care copilul refuză un aliment sau nu termină ceea ce are în farfurie, acesta nu ar trebui forțat să mănânce. Părinții pot decide ce, unde și când se mănâncă, însă copilul este cel care își cunoaște senzația de foame și sațietate, a explicat Nichita.
„El nu trebuie forțat. Nu trebuie forțat pentru că el nu va mai cunoaște senzația de sațietate. Chiar și în momentul în care el refuză să mănânce un aliment, să spunem, care nu-i place și noi venim imediat cu o alternativă, niște pizza, niște paste, el va realiza că a renunțat la masa sănătoasă pentru a primi ceva care e mult mai puțin sănătos", a declarat aceasta.
Nici alimentele refuzate nu trebuie eliminate definitiv din meniul copilului. Potrivit Danielei Nichita, acestea pot fi oferite din nou, în cantități mici și fără presiune, eventual în forme diferite. Astfel, broccoli poate fi prezentat ca atare, sub formă de bețișoare, la abur, în supă cremă sau în chifteluțe cu legume. În timp, copilul își poate schimba preferințele.
În ceea ce privește trecerea de la alimentele mai puțin sănătoase la cele sănătoase, Nichita consideră că familia trebuie să acționeze împreună, inclusiv bunicii, care pot contribui la menținerea unor obiceiuri alimentare mai puțin bune atunci când oferă frecvent dulciuri sau alte produse.
„Copiii mici nu au gustul, să spunem așa, schimbat cum îl avem noi. Să cerem zahăr, să cerem alimente nesănătoase în timp gustul nostru se alterează. Dar ei se nasc cu un gust, ar putea accepta alimentele sănătoase fără nicio problemă. Adică fructe, legume, în loc de zahăr sau dulciuri procesate", a spus Daniela Nichita.
Schimbarea poate fi făcută gradual, prin prezentarea fructelor și legumelor în forme atractive și distractive pentru copii. În funcție de copil, tranziția poate fi și mai rapidă, cu înlocuirea alimentului mai puțin sănătos cu unul sănătos și explicarea motivului pentru care este făcută schimbarea. Nichita a mai arătat că implicarea unui grup de părinți și a copiilor poate accelera formarea unor astfel de obiceiuri.
Legătura dintre emoții și alimentație se poate forma însă și prin comportamentul părinților. Sorin Lucaci, PR al Editurii Herald, a explicat că un copil care primește în mod repetat mâncare atunci când este trist, speriat sau supărat poate ajunge să asocieze alimentația cu reglarea emoțiilor.
„Creierul învață prin experiențe repetitive. Și dacă un copil este trist, este speriat, este supărat, probabil că are o problemă și primește de fiecare dată ceva de mâncare, el va asocia mâncatul cu reglarea emoțiilor. Și pentru a se liniști, el începe să facă această legătură. Mănânc, deci pot să mă simt mai bine", a declarat Sorin Lucaci, PR al Editurii Herald.
Lucaci a făcut referire la cartea „Biologia Dorinței", de Mark Lewis, explicând că, prin repetarea unui comportament, anumite căi din creier devin mai puternice, iar ceea ce pornește ca o alegere poate deveni un comportament automat. În cazul alimentației, o emoție neplăcută poate ajunge astfel să fie asociată cu un aliment care oferă confort sau plăcere.
Acesta a dat ca exemplu oferirea unei bucăți de ciocolată unui copil supărat. Alimentele dulci pot fi asociate cu senzația de plăcere, iar asocierea se poate întări prin repetare. În același timp, și stimulii externi, precum mirosul unui grătar sau vitrinele unei cofetării, pot declanșa automat dorința de a mânca.
Potrivit lui Lucaci, mâncatul emoțional sau compulsiv nu trebuie privit exclusiv ca o problemă de voință. El a explicat, prin referire la neuroștiință și la ideile prezentate de Mark Lewis, că în proces sunt implicate atât cortexul prefrontal, asociat cu obiectivele, consecințele și autocontrolul, cât și corpul striat, implicat în motivație și comportamente automate.
În acest context, părinții ar trebui să fie atenți și la modul în care folosesc mâncarea ca recompensă sau pedeapsă. Expresii precum „mănâncă tot din farfurie pentru că altfel nu primești desert" pot contribui la asocierea dintre mâncare și recompensă, consideră Lucaci. El a dat și propriul exemplu din copilărie, când refuzul unui aliment precum broccoli putea fi depășit prin încurajarea copilului să îl guste, iar gusturile se pot schimba în timp.
Pentru a evita asocierea alimentelor cu reglarea emoțiilor, părinții pot apela la alte forme de confort și atenție: o îmbrățișare, timp petrecut împreună, joacă sau o ieșire în parc.
„Copilul ar trebui să fie învățat că, în afară de alimente, el poate să primească, pentru reglarea propriilor emoții, și alte lucruri. Să nu asocieze plăcerea numai cu mâncarea sau cu anumite alimente", a declarat Sorin Lucaci.
El recomandă ca părintele să încerce să afle dacă celui mic îi este într-adevăr foame sau dacă trece printr-o stare emoțională pe care nu știe să o exprime. Astfel, întrebări precum „Ție chiar îți este foame?" sau „Ce simți? Vrei să vorbești cu mine?" pot ajuta copilul să își identifice emoțiile.
În cazul copiilor supraponderali, modul în care părinții vorbesc despre greutate este, de asemenea, important. Lucaci consideră că observații precum „ai grijă cât mănânci", „nu mai mânca" sau comentariile despre kilogramele în plus pot afecta stima de sine a copilului, chiar dacă sunt făcute cu intenții bune.
„Ele nu sunt ok pentru că, într-adevăr, ele acționează în ceea ce privește stima de sine a copilului, deci îl devalorizez pe copil cu astfel de mesaje și cred că ar trebui pornit din altă parte, și anume un interes cât mai crescut pentru copil din partea părintelui", a spus Sorin Lucaci.
În locul concentrării exclusiv pe greutate, acesta a indicat un stil de viață sănătos care să includă atât alimentația, cât și activitatea fizică. Sportul poate fi integrat în rutina copilului, iar părinții pot oferi propriul exemplu de comportament sănătos.
În acest proces, obiectivul este ca alimentația să nu devină nici instrument de recompensă, nici sursă de presiune, iar copilul să învețe treptat să își recunoască foamea, sațietatea și emoțiile.
