Curtea Constituțională a declarat neconstituționale mai multe puncte din proiectul pentru modificarea Legii privind darea în plată. Definirea impreviziunii în funcție de devalorizarea monedei, creșterea gradului de îndatorare și vânzarea silită a imobilului ipotecat nu este constituțională, a decis Curtea.
Șefii celor mai mari bănci din România vor dezbate cu celebrul economist Nouriel Roubini starea reală a economiei și perspectivele izbucnirii unei noi crize. Te așteptăm la eveniment! Click pentru detalii și înregistrare
Proiectul a fost inițiat de senatorul Daniel Zamfir și a trecut cu votul PSD și ALDE de Parlament, fiind apoi contestat de PNL și USR.
După adoptarea Legii 77/2016, aceasta a ajuns de mai multe ori în fața Curții Constituționale, care a decis că darea în plată a imobilelor pentru a închide un credit nu poate fi aplicată decât în condițiile impreviziunii, așa cum este definită în Codul civil.
Pentru că judecătorii au interpretat diferit și, în general, în defavoarea consumatorilor dacă există sau nu impreviziune în contracte, Zamfir a venit cu o definiție a situațiilor de impreviziune.
Astfel, se consideră că există impreviziune, atunci când cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului de la data contractării creditului, în cazul în care gradul e îndatorare al debitorului a depășit cu cel puțin 20% gradul maxim de îndatorare stabilit de BNR și în cazul în cazul debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinația de locuință.
Toate aceste modificări au fost declarate neconstituționale de CCR.
Totodată, Curtea au declarate neconstituțional și articolele prin care se arăta că:
- impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului care depune o notificare de dare în plată,
- creditorul este obligat să propună debitorului restabilirea utilității sociale a contractului înainte de a depune contestație la notificare
- creditorii vor putea cere sumele suspendate prin notificare – ratele, dobânzile și penalitățile -, doar dacă vor dovedi că debitorii au acționat cu rea-credință
- în cazul debitorului împotriva căruia s-a derulat și finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea locuinței și împotriva căruia se continuă executarea, se instituie o prezumție absolută și care nu poate fi contrazisă de impreviziune – adică datoriile reziduale ar trebui șterse.
Pe de altă parte Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate pentru două puncte:
pct.2 [cu referire la art.4 alin.(13)] „Revine creditorului obligația de a dovedi în fața instanțelor de judecată faptul că debitorul care a făcut o notificare de dare în plată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, inclusiv condiția privind impreviziunea”.
pct.7 [cu referire la art.7 alin.(4)] “Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat”.
Primul punct spune că sarcina probei în cazul situației de impreviziune revine creditorilor, ceea ce ar fi diferit față de practica curentă, unde debitorul trebuie să aducă argumente instanței, inclusiv privind situația veniturilor.
Decizia CCR va fi motivată ulterior.
În martie, CCR a declarat neconstituționale trei proiecte adoptate de Parlament și inițiate tot de Daniel Zamfir. Acestea vizau tot sectorul financiar și propuneau plafonarea dobânzilor la credite, eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit și limitarea sumelor ce pot fi solicitate de recuperatorii de creanțe.
Zamfir a revenit cu aceleași idei de proiecte în Parlament, transpuse în patru noi inițiative depuse împreună cu PSD și care reiau conținutul altor patru inițiative depuse în septembrie, când era încă membru ALDE.
