Inventivitatea pieței e mare. Dacă legea dării în plată iese din Parlament într-o formulă care să jeneze creditorii din România, atunci ar putea să apară alte soluții de finanțare, supuse legislației din alte state membre ale Uniunii Europene, afirmă Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR.
Mai bine de zece ani, românii s-au uitat cu jind la marjele mici de dobândă la credite din statele vestice. În România, băncile cu acționariat străin au văzut românii mai riscanți sau atât de dornici de împrumuturi, încât au dat creditele cu cele mai mari marje din UE. Dacă legea dării în plată trece, băncile străine, aceleași care au subsidiare în România sau altele, ar putea să vină cu noi oferte de creditare, direct din birourile din Viena, Londra ori Frankfurt, sugerează Olteanu.
“Capacitatea și inventivitatea cetățeanului care vrea să ia credit și a industriei care vrea să facă afaceri sunt mari. E util să realizăm faptul că ne aflăm pe o piață a UE care e liberă și pot să apară soluții de finanțare supuse legislației altor state”, a declarant oficialul BNR la briefingul de presă de după ședința Consiliului de Administrație al BNR pe probleme de politică monetară.
Olteanu a fost întrebat dacă, în cazul în care băncile cresc avansul la creditele imobiliare, din cauza legii dării în plată, atunci nu vom întâlni din nou situația de dinainte de criză, când românii luau, frecvent, un credit de consum pentru avansul la un credit imobiliar.
“Serviciile sunt libere în întreg spațiul european. De aici, cei care vor dori să gândească o astfel de soluție o să o gândească”, a adăugat Olteanu, la solicitarea de a clarifica dacă băncile din alte țări vor putea da credite în România pe alte legi decât cele de aici.
Fără să intre în detalii, oficialul BNR a lămurit, întrucâtva, problema: băncile pot să nici nu vină în România, pot să opereze de acolo.
CITEȘTE ȘI Prima decizie definitivă în procesele ANPC vs bănci, cu efecte pentru toate contractele de credit, se pronunță pe 10 februarie Firul logic ne-ar putea duce la următorul exemplu. Băncile cu acționariat austriac, de pildă, vor face oferte de la Viena pentru debitorii din România, care vor încheia contracte de credit nu cu subsidiarele locale, ci cu banca-mamă austriacă, pe jurisdicția austriacă. Altfel spus, nu austriecii vin în România, ci românii “merg” în Austria să ia credite. Nu ne putem gândi decât la faptul că ar fi ceva obstacole, cum ar fi o evaluare temeinică a garanției imobiliare, care se află în România, nu în Austria. Dar dacă vor să facă afaceri, or capacitatea de inventivitate a celor care vor să facă afaceri e mare, cum spune Olteanu, atunci de ce n-ar sări băncile străine peste obstacolele juridice și administrative? Mai ales în condițiile în care darea în plată amenință existența creditului imobiliar, cum anunță bancherii locali, șefi peste băncile cu acționariat străin.
Până acum, doar italienii de la Intesa SanPaolo Bank a lansat o ofertă de creditare similară cu exemplul de mai sus, dar în sens invers. Românii care muncesc în Italia, puteau solicita, începând cu 2013, un credit la subsidiara din România a Intesa, după principiul ai venituri în străinătate, îți iei casă acasă.
Legislația europeană este, însă, relativ unitară la nivelul protecției consumatorilor în statele membre. Ba, chiar, România stă mai prost decât alte țări la acest capitol. Cam pe ultimul loc în UE, potrivit unui raport comandat de Comisia Europeană în 2013, care arată că debitorii români sunt cei mai slab protejați împotriva efectelor supraîndatorării.
