2015 a fost un an foarte dur cu industria petrolieră, în special cu segmentul upstream care se ocupă cu prospectarea, explorarea, dezvoltarea și exploatarea zăcămintelor în România. Reducerea cu aproximativ 50% a prețului petrolului a fost doar unul dintre motivele pentru care pe această piață s-a instaurat incertitudinea. Procesul birocratic excesiv, protestele activiștilor, dar și confuzia propagată în mass-media între resursele convenționale și non-convenționale au contribuit la rândul lor din plin la anul dificil traversat de companiile din domeniu.
În plus, foarte probabil anul viitor, statul român intenționează să modifice sistemul de redevențe aplicat, pe lângă actualul impozit de 3,5-13,5% aplicat veniturilor (valorii producției brute extrase), urmând să fie introdus un impozit suplimentar pe profitul din activitate upstream de 35, 40 sau chiar 45%. Cel puțin așa prevede proiectul de lege elaborat de Ministerul Finanțelor Publice prezentat Fondului Monetar Internațional (FMI), ocazie cu care MFP și-a exprimat preferința pentru o valoare de 35%.
Potrivit Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA - care reunește 19 companii din domeniu), titularii a 54 de acorduri petroliere și-au deja anunțat intenția de a renunța la acestea.
În prezent există acorduri petroliere pentru 463 de zăcăminte de țiței de gaze naturale, dintre care 239 sunt acorduri active cu OMV Petrom, 140 de acorduri cu Romgaz și 84 de acorduri cu alți titulari. Cei 19 membri ai ROPEPCA sunt titulari pe 5 acorduri de prospecțiune, 36 de acorduri de explorare-dezvoltare-exploatare și 276 de acorduri de exploatare.
Motivele pentru care se cere prelungirea fazelor de explorare
În plus, mai multe companii au solicitat deja ANRM prelungirea fazelor de explorare, ca urmare a întârzierilor înregistrate nu din vina companiilor, ci din motive externe.
Printre motivele invocate de ROPEPCA pentru care companiile au fost nevoite să renunțe sau să solicite prelungirea fazelor de explorare se numără protestele de amploare și refuzul în masă al proprietarilor de a acorda dreptul de trecere și de acces pe terenurile necesare desfășurării activității de achiziție seismică.
Însă problemele companiilor încep dintr-o fază preliminară chiar. Modificările repetate ale legislației din domeniul proprietății fac dificilă identificarea proprietarilor terenurilor necesare lucrărilor de explorare. În plus, această dificultate este amplificată și de nefinalizarea lucrărilor de cadastru în perimetrul de explorare.
Mass-media și activiștii propagă confuzia dintre resursele convenționale și cele neconvenționale
Confuziile propagate în mass-media între resursele convenționale și cele neconvenționale (gaze de șist) este un alt element care a condus la întârzierea lucrărilor. Chiar dacă în România nu s-au exploatat și nu se exploatează gaze de șist, și niciuna dintre companiile petroliere active în România nu utilizează această tehnologie, “sunt regiuni din România unde activiștii anti-fracturare sunt foarte activi, în principal în vest, în zonele Arad, Timișoara”, susține ROPEPCA, într-un răspuns adresat Profit.ro.
Interpretarea eronată a legislației de către autoritățile locale
Însă pe departe, cea mai des întâlnită cauză a întârzierilor este interpretarea uneori eronată a legislației de către autoritățile locale.
“Avem situații în care deciziile ilegale ale consiliilor locale au dus la imposibilitatea de a opera pe anumite terenuri, dar și situații în care disputele politice dintre membrii consiliilor locale au întârziat operațiunile”, precizează ROPEPCA.
Pentru unele dintre companii, actualul climat investițional și prețul redus al țițeiului pe plan internațional constituie alte elemente care pot duce la unele întârzieri, din cauza contracției activităților, disponibilităților financiare și a operațiunilor companiilor de suport ce oferă echipamente și servicii specifice industriei.
