În pofida faptului că guvernanții români se laudă că România este singurul producător de gaze din UE, importurile au explodat în acest an ca urmare a politicilor de subvenționare a consumului de gaze și electricitate și de descurajare a producției. În februarie, importurile de gaze s-au majorat cu peste 26% sau cu 614 GWh față de luna similară a anului trecut, la un preț mai mare cu 33% sau 30 de lei pe MWh.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Per total, în primele două luni ale acestui an, România a importat un volum de gaz mai mare cu 44% decât cel contractat în lunile ianuarie și februarie ale lui 2018, la prețuri cu peste o treime mai ridicate. Dacă în ianuarie și februarie 2018, România a importat un volum de 5 TWh de gaze naturale, în perioada similară a acestui an volumul importurilor s-a majorat la 7,2 TWh.
În luna februarie, România a importat aproximativ 3 TWh de gaze naturale la un preț de 122,2 lei/MWh, după ce în ianuarie importase un nivel extrem de ridicat de 4,26 TWh de gaze naturale la un preț mediu de 124,61 lei/MWh. În medie, România a importat 3,62 TWh pe lună în acest an.
Comparativ, unul dintre cei doi producători autohtoni, OMV Petrom, a vândut în primul trimestru către terți un volum de 9,7 TWh. Rezultă o medie lunară de 3,23 TWh, inferioară celei a importurilor.
Chiar dacă luăm în calcul și gazul utilizat de OMV Petrom pentru producția de electricitate, aproximativ 2 TWh, rezultă medie marginal superioară celei a importurilor, de 3,9 TWh/lună.
Cu alte cuvinte, cota de piață a gazelor rusești de import este superioară celei a OMV Petrom și, probabil, apropiată, dacă nu chiar mai mare decât cea a celuilalt mare producător autohton, Romgaz. Chiar dacă o cantitate importantă de gaze este importată din Ucraina, de la diferiți traderi, sursa acestpra este, într-un procent de peste 90%, tot Rusia, cu alte cuvinte Gazprom, care deține monopolul pe exportul gazelor rusești.
În această iarnă, începând cu luna noiembrie a anului trecut, România a importat un volum de aproximativ 12,2 TWh, cu 30% peste importurile din iarna precedentă, de 9,4 TWh. Și la prețuri cu peste o 30% mai piperate.
Evoluția importurilor de gaze din ultimele două ierni
| Lună | iarna 2017/2018 | iarna 2018/2019 |
|---|---|---|
| Noiembrie | 1,2 TWh | 1,8 TWh |
| Decembrie | 3,2 TWh | 3,1 TWh |
| Ianuarie | 2,7 TWh | 4,3 TWh |
| Februarie | 2,3 TWh | 3,0 TWh |
| Total | 9,4 TWh | 12,2 TWh |
Evoluția prețurilor medii ponderate ale gazelor de import din ultimele două ierni
| Lună | iarna 2017/2018 | iarna 2018/2019 |
|---|---|---|
| Noiembrie | 87,20 lei/MWh | 122,15 lei/MWh |
| Decembrie | 88,89 lei/MWh | 121,68 lei/MWh |
| Ianuarie | 91,00 lei/MWh | 124,61 lei/MWh |
| Februarie | 91,83 lei/MWh | 122,20 lei/MWh |
Profit.ro a semnalat faptul că, de la începutul anului, importurile de gaze naturale din Ungaria, țară care nu produce gaze, s-au majorat de 10 ori.
Dacă în lunile ianuarie/februarie 2018, fluxurile fizice de la Csanadpalota, din direcția Ucrainei către România, erau, în marea majoritate a zilelor, de 5.000 MWh/zi, în primele două luni ale acestui an, acestea au fost de 10 ori mai ridicate, de 50.000 de MWh/zi. Volumul gazului adus din Ungaria este unul considerabil, reprezentând aproape 20% din volumul de gaz intrat în sistem din producția internă în aceeași perioadă (din perimetrele de producție, cum se exprimă Transgaz), de 260-270.000 MWh/zi.
Evident că gazele importate sunt tot gaze rusești și nu sunt produse în Ungaria, care de-abia își acoperă 10-15% din consum cu nivelul producției interne.
Acest lucru ar putea arăta faptul că traderii au anticipat că o creștere a cererii de import este inevitabilă în condițiile adoptării OUG 114, care favorizează furnizorii și subvenționează consumul (casnic și industrial) și îi penalizează pe producători. Aceștia, pe lângă plafonarea prețului la 68 lei/MWh, mai “beneficiază” și de plata taxei de 2% pe cifra de afaceri (de care ceilalți actori sunt parțial scutiți, fiind aplicată doar marjei în cazul furnizorilor și traderilor de gaze).
Surse din piață susțin că o altă explicație ar fi faptul că furnizorii mari de gaze (Engie și E.On) au profitat de prețurile reduse de pe piața internă (77 lei/MWh - OMV Petrom și 80 lei/MWh - Romgaz) și au semnat contracte pe întregul an încă din primăvara anului trecut cu producătorii autohtoni. Apoi s-au concurat între ei pentru a atrage consumatori non-casnici. La venirea iernii, însă, au rămas fără gaze din surse interne pentru populație și au fost nevoiți să apeleze la importuri în speranța că ANRE le va recunoaște costurile de achiziție ridicate. Ceea ce evident nu s-a întâmplat, Guvernul salvându-i însă prin adoptarea OUG 114 care plafonează prețurile la gaze produse intern la 68 lei/MWh.
Potrivit Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA), prevederile OUG 114 vor afecta durata de viață a câtorva zăcăminte marginale, ceea ce va va determina companiile să renunțe la acestea mai devreme decât era planificat. Mai mult, companiile care desfășoară activități de explorare au amânat deja sau au anulat până la 50% din sondele planificate a fi forate în viitorul apropiat.
“Acest procent va crește cu siguranță pe termen mediu și lung din cauza prevederilor OUG 114/2018. Trebuie punctat faptul că fiecare metru cub de gaz care nu va mai fi produs în România, deoarece unele zăcăminte devin neeconomice în condițiile date, va trebui importat la un preț considerabil mai mare din surse externe”, a avertizat, într-un comunicat, patronatul companiilor din industria de petrol și gaze.
