Terminalele video din cabinetele miniștrilor Guvernului Dăscălescu care afișau în timp real evoluția producției de electricitate a țării au fost manipulate în decembrie 1989 pentru a se disimula gravitatea reală a stării sistemului energetic național, se arată într-o notă marcată ″Secret″ și datată 6 decembrie 1989 a Direcției a II-a de contraspionaj economic a Departamentului Securității Statului (DSS), adresată conducerii instituției, declasificată în martie 2022, dar publicată abia luna aceasta.
Nota face parte dintr-unul dintre fișierele dosarului conținând documentele transmise de Serviciul Român de Informații (SRI) în 1991 și 1992 Comisiei “Decembrie 1989”, instituită în anul 1991 la nivelul Senatului României cu scopul de a cerceta evenimentele din București și din țară din perioada 1- 31 decembrie 1989. Dosarul integral desecretizat a fost publicat simbolic chiar pe 22 decembrie 2022 de urmașul post-comunist al Securității, SRI.
Demersul a fost prezentat de SRI ca o tentativă de contribuție la aflarea adevărului despre reprimarea sângeroasă a protestatarilor din decembrie 1989, potrivit declarațiilor directorului instituției de intelligence, Eduard Hellvig, inclusiv cu privire la acțiunile Securității în această privință, însă documentele, analizate de Profit.ro, nu par să aducă nimic nou în această direcție. Fără excepție (și deloc surprinzător), Direcțiile județene de Securitate au negat că ar fi avut vreun rol în reprimare și au susținut că nu știu ″cine a tras″, subliniind că, imediat după fuga soților Ceaușescu din 22 decembrie, au ″aderat la Revoluție″ și s-au pus la dispoziția noii puteri FSN (și sub comanda Ministerului Apărării Naționale), contribuind la consolidarea acesteia.
Din analiza Profit.ro rezultă că cele mai interesante documente sunt cele ale Direcției a II-a de contraspionaj economic a serviciului comunist de informații (fosta U.M. 0617), care arată că instituția cunoștea în detaliu starea dezastruoasă a economiei românești de la acel moment, nefiind însă limpede în ce măsură rapoartele ei pe acest subiect ajungeau și la vârful conducerii de partid și de stat sau rămâneau în circuit strict intern, pentru uzul exclusiv al șefilor Securității.
Astfel, într-o adresă din 1991 adresată Comisiei senatoriale de anchetare a evenimentelor de la Revoluție, SRI afirmă că ″(...) singura preocupare (a contraspionajului economic al Securității în perioada 15-22 decembrie 1989 – n.r.) a fost aceea a obținerii de date și informații, prin metode și mijloace specifice oricărui organ de informații, care apoi au făcut obiectul unor note și sinteze prezentate conducerii fostului Departament al Securității Statului, în scopul informării factorilor guvernamentali, în care au fost evidențiate multitudinea de stări de lucruri negative, deficiențele grave existente în ramurile industriei energiei electrice, chimiei și petrochimiei, metalurgiei, construcțiilor de mașini, industriei miniere, a petrolului și geologiei, a industrializării lemnului, celulozei și hârtiei, transporturilor feroviare și navale și agriculturii, precum și efectele și consecințele acestora în plan social″.
Asta în condițiile în care șeful fostei U.M. 0617, generalul Emil Macri, a fost judecat în 1990-1991 pentru complicitate la genocid, el fiind trimis pe 16 decembrie 1989 la Timișoara de către liderul Securității, generalul Iulian Vlad, ″pentru a depista organizatorii și agenții puterilor străine implicați în declanșarea manifestațiilor antidictatoriale și anticeaușiste din acel oraș, precum și pentru a contribui la reprimarea demonstrațiilor″. Macri a murit în timpul procesului la spitalul penitenciarului Jilava.
În același document se susține că, începând cu 22 decembrie 1989, contraspionajul economic al Securității ar fi acționat inclusiv ca ″fact-checker″ de ″fake news″ în beneficiul MApN și FSN, prin ″verificarea unor <informații> și zvonuri referitoare la inițierea unor acte de diversiune ce ar fi urmărit otrăvirea apei potabile, dinamitarea unor baraje de hidrocentrale, distrugerea unor instalații industriale și depozite de combustibili, a reactorului nuclear de la Măgurele etc, în scopul, pe de o parte, al prevenirii unor asemenea acte, dacă <informațiile> erau reale, iar pe de altă parte pentru dezamorsarea stărilor de tensiune și panică create prin difuzarea , pe căile mass-mediei, a <știrilor> respective″. Nu se spune însă cine lansa în mod constant respectivele zvonuri creatoare de panică.
Într-o notă a Direcției a II-a de contraspionaj economic a Securității din 6 decembrie 1989 se arăta că termocentralele pe cărbune, cu o pondere de 40% în totalul puterii instalate la nivel național, produceau în permanență cu circa 25% mai puțin decât era planificat prin decret aprobat de Ceaușescu, iar minusul de generare era compensat ″pe șest″ prin forțarea hidrocentralelor peste nivelul programat, cu riscul epuizării rezervelor din lacurile de acumulare.
″Pentru a nu fi depistată această practică, în raportul scris pe care îl înaintează zilnic la Guvern, conducerea Ministerului Energiei Electrice nu prezintă ponderea reală a unităților energetice în structura producției totale de energie electrică, iar în ultima săptămână s-a recurs chiar la modificarea artificială a cifrelor afișate continuu pe ecranele terminalelor video instalate în unele cabinete ale membrilor din conducerea Guvernului, astfel încât acestea să concorde cu cele prezentate în scris. Așa de exemplu, în ziua de 4 decembrie a.c., când termocentralele pe cărbune au produs în realitate 2.830 MW față de 4.250 MW valoarea medie programată, s-a raportat la Guvern că aceste unități au realizat 3.610 MW. În aceeași zi, însă, deși hidrocentralele Lotru, Vidraru, Stejaru și Mărișelu au fost continuu menținute în funcțiune, realizând în medie 550 MW, la Guvern nu s-a raportat nimic despre folosirea acestor unități. Stări de lucruri similare s-au înregistrat și în zilele de 5, 6, 7 și 8 decembrie a.c.″, relatează sursa citată.
La acea dată, ministru al Energiei Electrice era Petre Fluture.
Sursă: SRI
Conducerea Securității era, de altfel, informată zilnic de cei de la contraspionaj despre starea exactă a sistemului energetic național și despre efectele dezastrului în domeniu asupra economiei în general și a stării de spirit a populației.
Informările clarifică o cauză mai puțin cercetată a amplificării revoltei românilor împotriva regimului până la punctul de fierbere. Dat fiiind că sistemul de retribuire în acord global, instituit în 1974 și generalizat în 1983, lega acordarea integrală a salariilor în întreprinderi de îndeplinirea 100% a planurilor impuse de la nivel central fiecăreia (cu reduceri proporționale în caz de nerealizări), oprirea producției din cauza crizei energetice avea ca efect tăierea lefurilor, deseori cu procente masive.
″Având în vedere că în perioada 15-21 decembrie 1989 problemele grave din economie erau amplificate de lipsa de energie, gaze și agent termic, în condițiile sezonului rece, s-a continuat (de către fosta U.M. 0617 – n.r.) informarea zilnică a conducerii fostului Departament al Securității Statului cu privire la problemele apărute în funcționarea Sistemului Energetic Național, a aprovizionării cu cărbune, petrol și gaze, precum și în legătură cu efectele acestor situații asupra consumatorilor industriali și casnici. În mod deosebit s-a urmărit cunoașterea consecințelor determinate de încetarea activităților productive și trimiterea muncitorilor acasă cu nerealizarea retribuțiilor, precum și deconectarea a sute de localități pe durate de 10-18 ore pe zi″, raporta SRI Comisiei senatoriale în 1991.
Analize despre starea sistemului energetic românesc la Revoluție au mai fost publicate de Profit.ro aici și aici.
Sursă: SRI
