Deputatul ALDE Remus Borza, care s-a ocupat, din postura de practician coordonator la firma Euro Insol, de administrarea insolvenței Hidroelectrica, afirmă într-un comunicat de presă al firmei că gestionarea cu succes a procedurii de reorganizare a producătorului de energie hidro controlat de Ministerul Energiei contrazice ideea că statul este un prost administrator și susține că din listarea anul acesta pe Bursă a 15% din acțiunile Hidroelectrica s-ar putea obține la bugetul de stat aproape 1 miliard de euro, ceea ce ar permite Guvernului Grindeanu, din care face parte și ALDE, să nu depășească în 2017 pragul de deficit bugetar de 3% din PIB.
Asta ar presupune schimbarea metodologiei de privatizare decise în 2013. Aceasta prevedea majorarea capitalului social al Hidroelectrica prin emiterea de acțiuni noi reprezentând 15% din capital, banii plătiți de cumpărătorii acțiunilor urmând să intre în conturile companiei. Acum, Borza sugerează privatizarea prin vânzarea la BVB a 15% din acțiunile existente ale Hidroelectrica, din pachetul de 80% controlat de Ministerul Energiei, scenariu în care suma obținută în urma listării ar intra în bugetul de stat, ajutând la reducerea deficitului.
"Fiind închisă procedura insolvenței, se intră în linie dreaptă in procesul de listare a Hidroelectrica. În condițiile în care Guvernul va schimba metodologia de privatizare, vânzarea de către statul român a unui pachet de 15% va aduce în trezoreria Ministerului de Finanțe aproape 1 miliard de euro, sumă ce-i va permite Guvernului să se încadreze în ținta de deficit bugetar de 3%, asumată pentru 2017", a declarat Remus Borza, citat într-un comunicat al Euro Insol.
Pe de altă parte, în decembrie anul trecut, celălalt acționar al Hidroelectrica, Fondul Proprietatea, a actualizat evaluarea participației sale de 20% din acțiuni la companie, la 3,384 miliarde lei. Valoarea întregii companii Hidroelectrica era, astfel, estimată la 16,97 miliarde lei, echivalentul a circa 3,73 miliarde euro la cursul valutar oficial din prezent. În baza acestei estimări, 15% din acțiunile Hidroelectrica ar valora în jur de 560 milioane euro.
Schimbarea metodei de privatizare, din majorare de capital în vânzare de acțiuni, pare a fi sprijinită și de Fondul Proprietatea. În februarie, Grzegorz Konieczny, managerul de portofoliu al FP, declara, în urma unei întâlniri cu premierul Sorin Grindeanu, că Hidroelectrica nu are nevoie de numerar suplimentar pentru investiții.
"Am discutat nu doar cu domnul prim ministru, dar și cu ministrul de finanțe, pentru că suntem conștienți de deficitul bugetar din acest an. Dacă oferta publică inițială a Hidroelectrica se face printr-o majorare de capital, acesta este un proces foarte larg utilizat pentru a avea un efect de levier înainte ca o companie să primească un aflux de bani. Dacă ne uităm la nevoile de investiții ale Hidroelectrica, compania nu are cu adevărat nevoie de numerar suplimentar pentru investiții. Toate investițiile pot fi ușor finanțate din fluxul de numerar, dacă nu din amortizări. Este vorba, de asemenea, și de maximizarea prețului Hidroelectrica în timpul ofertei publice inițiale", a afirmat atunci oficialul FP.
Borza mai susține acum că insolvența Hidroelectrica "a răsturnat eterna paradigmă că statul este un prost administrator".
"Insolvența Hidroelectrica a răsturnat eterna paradigmă că statul este un prost administrator. Și companiile statului pot să genereze încredere, stabilitate și profit dacă managementul acestor companii este încredințat unor oameni recomandați de competențe profesionale, capabilități manageriale, moralitate și nu exlusiv de carnetul de partid. Companiile statului, administrate corect și eficient, pot să reprezinte veritabile motoare de creștere economică și piloni de stabilitate socială. Insolvența Hidroelectrica a făcut istorie. A arătat o cale extrem de eficientă, deși dureroasă în costuri sociale, pentru toate companiile aflate în dificultate în efortul de a-și restructura business-ul, de a-și crește competitivitatea într-o piață concurențială", a arătat Remus Borza.
Pe de altă parte, în același comunicat, se face o trecere în revistă a principalelor cauze ale problemelor financiare ale Hidroelectrica, care au dus la decizia intrării în insolvență din 2012, printre acestea numărându-se managementul defectuos, dar și o serie de măsuri ale autorităților de stat.
Astfel, potrivit sursei citate, la data deschiderii procedurii insolvenței, Hidrolectrica era parte într-un număr de 11 contracte bilaterale de furnizare a energiei electrice, extrem de păguboase pentru societate și care nu puteau fi reziliate de Hidroelectrica din cauza clauzelor extrem de dezavantajoase. Aceste contracte bilaterale au generat în perioada 2006-2012 o pierdere financiară de peste 4,87 miliarde lei (aproximativ 1,1 miliarde euro).
"Toate aceste contracte erau prelungite prin acte adiționale mult anterior datei de expirare (cu aproximativ 5 ani înainte), ajungându-se la situatia în care cele mai importante contracte din punct de vedere al cantității de energie livrată (7.222.305 MW cantitate livrată în 2011 dintr-un total de 12.891.972 MW livrați prin contracte bilaterale, reprezentând deci o pondere de aproximativ 56%) cum erau cele încheiate cu Energy Holding, Alpiq RomIndustries, Alpiq RomEnergie și Alro SA, sa fie prelungite până în anul 2018 sau chiar 31.12.2019", se spune în comunicat.
O alta cauză a insolvenței au reprezentat-o contractele de întrajutorare în care Hidroelectrica era parte și care aveau ca obiect cumpărarea energiei de la alți producători, mai scumpi (Nuclearelectrica, Termoelectrica, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, Electrocentrale Deva). Astfel, în perioada 2009 – 2011, Hidroelectrica a cumpărat energie la un preț mediu de achiziție de 153 lei/Mwh de la Nuclearelectrica și 215 lei/Mwh de la producătorii în centrale termoelectrice, în condițiile în care în contractele bilaterale prețul de vânzare al energiei electrice se situa în jurul valorii de 130 lei/MWh, înregistrând astfel o pierdere de 137 milioane euro doar în cei 3 ani.
De asemenea, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, Hidroelectrica înregistra cheltuieli enorme cu personalul, pentru anul 2011 cheltuiala fiind de peste 100 milioane euro, în condițiile în care anul 2011 a fost un an secetos și pe cale de consecință producția a înregistrat o scădere semnificativă (numai 14,71 TWh produși în anul 2011, față de 19,85 TWh în anul 2010), tradusă într-o scădere drastică a unor venituri oricum insuficiente pentru susținerea activității. Potrivit Euro Insol, cheltuielile cu personalul erau supradimensionate în principal datorită faptului că veniturile încasate de salariați erau compuse în proporție de doar 41% din salariu, restul de 59% reprezentând diverse sporuri, prime, ajutoare și alte facilități.
"O altă cauză a insolvenței a reprezentat-o vânzarea unei părți insemnate de energie la prețul reglementat de ANRE, care nu acoperea costul de producție. În 2011, ANRE a impus un preț de vânzare a energiei electrice pe piața reglementată de 98,4 lei/MWh, în condițiile în care costul de producție a fost in același an de 111,82 lei/Mwh. Cantitatea de energie electrică livrată de Hidrolectrica în piața reglementată a fost de 3,87 TWh în anul 2011, respectiv 27% din producția proprie, ceea ce înseamnă că o treime din energia electrică produsă a fost vândută în pierdere, sub costul de producție cu aproximativ 20%", se mai arată în comunicat.
Tot din anul 2011, costurile cu apa uzinată au crescut cu 323%, ca efect al aplicării HG nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, spune Euro Insol. Dacă până în anul 2010 inclusiv prețul apei uzinate era de 0,26 lei pentru o mie de metri cubi, prin actul normativ menționat pretul a crescut la 1,10 lei pentru o mie de metri cubi. Cheltuiala cu apa uzinată reprezinta una dintre cele mai importante componente de cost pe care le implică producția de energie electrică (aproximativ o treime din cost), iar faptul majorării cuantumului contribuției specifice a crescut costurile Hidroelectrica cu 60 milioane euro în anul 2011.
La momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, Hidroelectrica era de asemenea implicată în raporturi contractuale dezavantajoase cu filialele sale Hidroserv.
Totodată, Hidroelectrica susținea financiar obiective de investiții de amploare, cu componentă hidroenergetică redusă, promovate înainte de anul 1990 de către Ministerul Energiei Electrice și Consiliul Național al Apelor, pentru ca, ulterior, pe bază de acte normative, sarcina finanțării și finalizării acestora să revină Hidroelectrica împreună cu ministerele de resort.
"Deși în teorie contribuția diverselor ministere de resort la finanțarea acestor obiective era o obligație legală, în realitate, Hidroelectrica a ajuns sa finanțeze exclusiv aceste lucrări, deși investițiile în discuție nu îmbunătățesc randamentul activității sale de producție, având cu totul alte scopuri și finalitate", afirmă Euro Insol. De altfel, vara trecută, Hidroelectrica se pregătea să dea Guvernul în judecată pentru a-l obliga să-i acorde o alocare bugetară destinată reabilitării ecluzei române din cadrul sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I, alocare prevăzută de o hotărâre din 2004 a Guvernului Adrian Năstase, dar neachitată niciodată.
Potrivit firmei, la dezechilibrul patrimonial major al debitoarei Hidroelectrica a contribuit și managementul defectuos, concretizat în decizii manageriale cu impact negativ în poziția financiară și în performanțele Hidroelectrica, cum ar fi stabilirea prețurilor în contractele bilaterale sub prețul de cost și prelungirea acestor contracte dezavantajoase.
"Seceta severă din anul 2011, care a condus la o scădere importantă a cifrei de afaceri și implicit a încasărilor, nu a determinat la nivelul managementului o reacție adecvată în sensul restructurării corespunzătoare a cheltuielilor care să țină cont de aceste aspecte. Mai mult, anumite cheltuieli, printre care și cheltuielile cu personalul, au avut o evoluție crescătoare care nu numai că prin ele însele au condus la datorii pentru stingerea cărora erau necesare ieșiri de numerar, dar au creat și consecințe fiscale majore", se mai arată în comunicat.
