Purificatorii lumii să ia o pauză! Mult mai lungă decât momentul de reculegere pe care mulți anunță că îl țin pentru Leonard Cohen, plecat astăzi la Dumnezeu, și decât cele șase minute în care reascultă “Anthem”, auzind fără să înțeleagă, că e nevoie de crăpături în orice ca să poată intra lumina.
Nu încercați să acoperiți orice crăpătură în comportamente și exprimări cu corectitudine politică! Veți reuși să peticiți doar aparențe, iar în cei asediați de astfel de sancțiuni nu va crește iubire și acceptare autentică, nici căință, ci doar resentimente care vor răbufni cândva mai urât decât în simple cuvinte. La fel cum din puritanismul religios, rătăcit de iubirea creștină autentică, cu obsesie pentru aparența socială a purității morale, a ordinii și disciplinei, a educației prin pedeapsă și vină, nu s-a întărit asumarea principiilor virtuții, ci au crescut frustrările păcatelor ascunse, semințe pentru dezvoltarea unui rău mult mai mare. Revedeți în White Ribbon, filmul lui Michael Haneke, copiii supuși unui astfel de puritanism al aparențelor, într-o Germanie care avea să-i transforme în câțiva ani în susținători ai lui Hitler!
Renunțați, însă, și la încercările de a-i curăța pe oameni de ceea ce voi considerați a fi “relicve” ale tradiției, de convingerile lor religioase adânci, care-i împiedică să se alăture marșului către progresul social și economic imaginat de voi, către o schizoidă uniformitate a convingerilor de sanctificare a egalității, dar și a diversității, impuse prin decret al autorității. Nu le jigniți și nu încercați să le “modernizați” cu forța legii principiile și credința! Nu pentru că o să pierdeți voturi, cum ați văzut că se întâmplă, asta să vă fie ultima grijă, ci pentru că veți radicaliza și veți duce în zona întunecoasă atitudini de respingere care, altfel, ar avea șanse de salvare în zona compasiunii și a iertării.
Limitați-vă la a încerca să puneți ordine ÎNTRE oameni, nu ÎN oameni. Nu e treaba voastră să acoperiți, cu sancțiuni penale și amenințarea închisorii, nici crăpăturile date de vicii care-l vatămă doar pe cel ce le are.
După cum nici noi nu ar trebui să cerem autorității să ne ferească de orice rău, în societate, în economie sau în viața personală, să ne păzească de propriile slăbiciuni, să ne vaccineze împotriva oricărui risc, să-i oblige pe ceilalți să ne iubească! Hiperprotecția, la fel ca și disciplinarea forțată a moralei, omoară liberul arbitru și, odată cu el, responsabilitatea individuală, taie șansele căinței și iertării autentice.
Cine nu a greșit niciodată, nu are ce să regrete, este ferit de șansa regretului și a învățării.
Cui nu i s-a greșit niciodată nu are ocazia să ierte. Nu încercați să furnizați mântuiri colective forțate, mântuirea e o cale personală!
Nu e treaba mea să vă trimit nici la Biblie, nici la cărți de filosofie și de etică. Am văzut doar, în presă și pe rețele de socializare, că azi și voi regretați plecarea lui Leonard Cohen dintre noi. Putem, atunci, măcar să reascultăm împreună Anthem.
Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in.
We asked for signs
The signs were sent:
The birth betrayed
The marriage spent
Yeah, the widowhood of every government
Signs for all to see.
