S-a ridicat adesea problema dacă nu cumva România prezintă semne alarmante ale unui simptom ce înfrânează dezvoltarea economică. „Blestemul resurselor”: conceptul reflectă provocările asociate bogățiilor naturale – de la corupție și instabilitate până la hiper-dependența economică de resursele primare întâlnită cu precădere în cazul așa-numitelor petro-state.
Conceptul, observat de-a lungul timpului în țările bogate în resurse naturale dar sărace din perspectiva valorificării acestora, descrie paradoxul prin care abundența de resurse devine un obstacol pentru dezvoltarea economică și socială. Cauzele sunt multiple: politici fiscale împovărătoare, lipsa investițiilor sustenabile, instabilitatea legislativă și corupția.
Ne numărăm printre puținele țări din Uniunea Europeană care dispun de resurse semnificative de hidrocarburi. Aceste resurse permit României să-și acopere aproape integral consumul intern și să joace un rol strategic ca principal producător de gaze naturale al Uniunii Europene.
Dar extracția de resurse naturale, prelucrarea, transportul și distribuția lor presupun substanțiale investiții financiare și de tehnologie, cu un orizont relativ mare de recuperare a capitalului și cu riscuri investiționale importante. Iar statul are un rol important în a facilita transpunerea resurselor naturale în creștere și dezvoltare economică. Riscul sistemic este strâns legat de calitatea guvernanței în instituțiile publice care reglementează și asigură buna funcționare a pieței de resurse naturale și a energiei.
Contextul geopolitic amplifică riscurile. Lumea traversează o perioadă tulbure, iar Europa trece printr-o criză fără precedent. Confruntările marilor puteri economice nu fac decât să sporească și mai mult instabilitatea și incertitudinea care guvernează economiile naționale. Importante accente sunt puse pe energie, iar rolul gazelor naturale în stabilitatea economică și securitatea energetică a crescut exponențial.
Voit sau din neglijență a guvernării, cu o hiper-reglementare și cu un sistem fiscal excesiv, România poate fi împinsă pe un drum periculos, similar cu cel al altor țări care au pierdut avantajul și fereastra de oportunitate oferite de resursele naturale de care dispun. Regimul fiscal aplicat resurselor naturale a devenit peste măsură de împovărător și descurajează investițiile pe termen lung, iar incertitudinea politică și cea legislativă au ajuns un coșmar pentru investitori, mai ales în contextul unor investiții majore românești care au menirea să asigure securitatea energetică națională și regională.
România riscă să piardă din relevanță dacă nu reușește să-și valorifice superior resursele naturale. Presiunea globală de a renunța la combustibilii fosili în favoarea energiilor regenerabile poate face ca „fereastra de oportunitate” pentru gazele naturale să se închidă mai repede decât s-a anticipat. Dar cu toată presiunea globală, nu trebuie să ignorăm faptul că gazele naturale sunt soluția intermediară în tranziția energetică a României, oferind avantaje economice greu de egalat, într-o perioadă în care securitatea energetică este esențială.
În lipsa stabilității, predictibilității și rezonabilității reglementărilor și regimului fiscal, resursele riscă să se transforme dintr-un avantaj strategic într-o povară. Pentru a elimina riscul unui „blestem al resurselor”, e nevoie de o stimulare reală a investițiilor și de un regim fiscal stabil și competitiv care să promoveze exploatarea sustenabilă a resurselor, adăugarea de valoare economică și exportul de produse finite. Succesul economic necesită o guvernare inteligentă care să transforme resursele naturale într-un motor al dezvoltării naționale.
De aceea România are la orizont un test critic.
Daniel Apostol este Director General Federația Patronală a Energiei
