- Gogoșaru' ăla de paznic, în loc să-și facă treaba pentru care e plătit și să bage frica în braconieri, tot vine cu una pe câmp, ca să se laude la noi, la vânători, că are amantă! Păi ce, așa arată o amantă?
- Cum arată, Domnu' Nelu? l-am întrebat eu curios.
- E una... are curu', cum să vă zic... a făcut el, rotindu-și ochii în jur, dar peste tot era doar câmp întins până în zare și undeva, acolo, departe, mașinile noastre - Loganul lui și a mea, un SUV cu care merg la vânătoare.
- Are curu' cât mașina dumneavoastră!, a completat el. Apoi a continuat: Păi ce, așa trebuie să arate o amantă? Așa, ca aia, oricare poate să fie amantă, dacă vrea...
Domnul Nelu e prietenul meu de vânătoare. Ardem gazu' ore în șir pe câmp, o dată pe săptămână, cu armele în spinare, sperând să găsim fazani, iepuri și rațe. La început, nu doar mie mi se adresa cu "Domnu' Liviu", ci și pe câinele meu îl striga "Domnu' Aramis", atât de politicos era. Am insistat să ne spunem pe nume, pentru că ne despart doar trei ani și, în plus, e penibil să ne strigăm cu "domnule" pe câmp, ca și cum am fi la recepția vreunei ambasade.
- Mie puteți să-mi spuneți Nelu, că sunt băiat simplu, de la țară, dar eu vă zic "Domnu' Liviu", pentru că aveți mai multă școală...
- Atunci vă zic și eu, în continuare, "Domnu' Nelu".
L-am convins cu greu ca măcar lui Aramis să i se adreseze la pertu, pentru că bracul avea, pe atunci, vârsta unui copil care abia merge în picioare. Dar noi am continuat să ne domnim în timp ce băteam arăturile în căutare de iepuri.
Când mi-a apărut romanul Xanax, cu o săptămână în urmă, i-am păstrat o carte și lui Domnu' Nelu și i-am dat-o în weekend, în jumatea câmpului, cu dedicația scrisă pe prima pagină: "Pentru Domnu' Nelu, unul dintre puținii domni adevărați pe care i-am cunoscut în viața mea".
28 noiembrie - Profit Financial.forum
(Romanul Xanax poate fi cumpărat din librăriile Humanitas, Diverta și CLB, dar și de pe site-urile edituratrei.ro, libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro și emag.ro)
- Domnu' Liviu, chiar se simțea nevoia unei cărți noi în literatura română, mi-a zis el, iar eu m-am minunat, pentru că niciodată nu mai vorbiserăm despre cărți și habar n-aveam că-l preocupă subiectul.
- Cum adică, Domnu' Nelu?
- Păi cărțile alea vechi care există, adică Sadoveanu, Eminescu, Creangă..., lumea le-a citit și s-a cam săturat de ele, ca să vă spun sincer. Oamenii ar vrea să mai citească, pentru că, să știți, lumea citește, dar nu are ce, fiindcă nu s-au mai scris cărți noi... Așa că foarte bine că ați scris dumneavoastră una, mai ales dacă ați povestit și de oamenii simpli, așa, ca noi.
- Am povestit și despre oamenii simpli, dar am și multe întâmplări din culise cu oameni de afaceri, cu directori de ziare, cu miniștri... Am mai vorbit de suferințele mele în avion și despre cum am scăpat de panică...
Nu l-am simțit foarte interesat, așa că am licitat:
- Plus o grămadă de întâmplări cu gagici, cu bagabonțeli, curvii, înșelătorii, sex în doi, sex în trei...
Domnu Nelu s-a înviorat brusc, a întors cartea pe ambele fețe și s-a pornit s-o frunzărească rapid, ca și cum ar fi fost o mașină de numărat banii.
- Poze n-aveți? m-a întrebat ușor dezamăgit.
- Nu. De ce să am poze?
- Păi la ce mi-ați spus că ați băgat în cartea asta, am crezut că poate ați pus și niște poze...
- Nu mi-am dat seama să pun și câteva fotografii...
- Păcat! Mare păcat, domnu' Liviu, eu zic că nu i-ar fi stricat și niște poze! Oricum, o s-o citesc din scoarță-n scoarță, mi-a promis el.
Am tăcut o vreme. Câmpul se întindea în jur uscat, devastat de iarna care trece și deprimant, de parc-ar fi fost o carte fără imagini.
- Domnu' Liviu, dar nici nu mă gândesc ca următoarea carte să nu fie despre vânătoare! Cu imagini frumoase, că doar am făcut o grămadă de poze!
- Și cum să fie, Domnu Nelu? Ce să scriu acolo?
- Păi faceți așa, pe capitole. Capitolul I. "Vânătoare la Padina". Și povestiți acolo, frumos, cum ne-am trezit noi și am plecat la 3 dimineața ca să ajungem tocmai în județul Buzău la prepelițe, iar apoi ziceți: "A fost o vreme excelentă, iar paznicii și-au făcut datoria. S-a găsit vânat! Câinii au lucrat frumos". Și puneți poze cu noi de acolo. Apoi, capitolul II: "Vânătoare la fazani la Ghimpați". Capitolul III: "Vânătoare de mistreți la Hunedoara".
M-am chinuit să scriu Xanax în zece ani, așa că l-am invidiat pe Domnu Nelu pentru cât de simplu și de limpede i se așază lucrurile în minte.
- Iar la final, a continuat el, atacați subiectul cu ogarii.
Știam despre ce e vorba, pentru că Domnu Nelu are un mare of: în ultimii ani s-au înmulțit ca ciupercile braconierii, iar din cauza lor vânatul e din ce în ce mai puțin. Peste tot, pe câmp, colcăie localnici cu ogari, care prind iepure după iepure și căprioară după căprioară noaptea, la lumina farurilor. Vânătoarea de iepuri, de exemplu, e legală doar trei luni pe an, însă braconierii cu ogari își fac de cap tot timpul, fără să țină cont că animalele se împerechează, sunt gestante ori au pui mici. Domnu' Nelu e necăjit că statul nu ia măsuri dure împotriva braconierilor și nu-i protejează pe bieții iepuri care, timp de 9 luni pe an, cât e închis sezonul de vânătoare, ar trebui să înmulțească și să crească nederanjați de nimeni.
Pentru Domnu Nelu, bolnav de vânătoare, treaba cu ogarii e vitală, dar pentru statul român nu intră în primele 1.000 de probleme nerezolvate în ultimii ani. Cum să-i pese Guvernului de câteva sălbăticiuni, când cei care îl conduc din umbră fură fără milă de la copiii săraci și când toată lupta lor din ultimii ani e să-i scape de pușcărie pe "braconierii" care au devalizat țara în ultimii 20 de ani? Ce pretenții să ai de la cei de la putere, când ei se războiesc nu cu hoții, ci cu multinaționalele, ca și cum Orange, OMV sau ING ar fi niște criminali în serie, și nu locuri de muncă de unde se hrănesc sute de mii de români? Cum să aduc o problemă atât de mică în discuție, când haosul din economie a făcut euro mare cât ogarul, iar românii sunt tot mai săraci, de la an la an, cu toate măririle artificiale de salarii acordate bugetarilor? Cum să facă politicienii eforturi pentru niște animăluțe sperioase din jumatea câmplului când lor li se rupe de copiii care mor infectați cu bacterii prin spitale?
- Deci, Domnu Liviu, scrieți în carte și de treaba cu ogarii? Sau vă e teamă? m-a întrebat Domnu Nelu, văzând că nu mai zic nimic de o vreme.
- Scriu, dar nu știu cum să formulez mai bine, ca să înțeleagă oamenii...
- Păi vă zic eu, Domnu' Liviu. Ziceți așa: "La guvernul ăsta îi pasă mai mult de ogari decât de iepuri!"
Mai e altceva de spus, când Domnu Nelu a reușit să rezume într-o propoziție toată filozofia de guvernare a țării din ultimii ani? Sub privirile noastre blajine, România a devenit o țară în care o mână de ogari lacomi hăituiesc 20 de milioane de iepuri care așteaptă tremurând de spaimă ziua de mâine.
(Romanul Xanax poate fi cumpărat din librăriile Humanitas, Diverta și CLB, dar și de pe site-urile edituratrei.ro, libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro și emag.ro)
