De când a devenit președinte, Recep Tayyip Erdoğan nu a înlăturat trei guvernatori ai băncii centrale, ci patru, fiindcă primul care a plecat a fost Erdem Bașçi, apoi a venit rândul lui Murat Çetinkaya, urmat de Murat Uysal și Naci Ağbal, cei care au fost înlocuiți de la conducerea autorității monetare în mai puțin de doi ani. Și după cum evoluează lucrurile mai pot fi demiși trei-patru bancheri centrali fără să se rezolve problema.
Erdoğan a avut ambiția să facă din Turcia o Chină locală. Lira s-a depreciat și el nu înțelege de ce nu vin investitorii. Aceștia nu apar însă și pentru că pandemia i-a anihilat ambițiile. Pentru ca ei să fie atrași nu erau necesare măsuri monetare, ci cam ceea ce a făcut Trump în Statele Unite la final de mandat, când a redus teatrele de operațiuni militare ca să-și permită scăderea taxării, iar după ajustarea structurală a economiei, șomajul a revenit sub nivelul din zona euro și dolarul s-a oprit din depreciere.
Haideți însă - ajutați de Bloomberg - să reînnodăm firul întâmplărilor din Turcia, care s-au soldat cu plecarea ultimilor trei guvernatori, mai ales că Șahap Kavcıoğlu, noul conducător al băncii centrale are puțin timp la dispoziție ca să recâștige încrederea.
Ultimele trei dăți când președintele Erdoğan a îndepărtat guvernatorul, reacția piețelor valutare în prima săptămână de activitate a celor care au preluat funcția le-a definit acestora întreg mandatul, subliniază Bloomberg. Tocmai de aceea este atât de mare prăbușirea lirei de săptămâna aceasta, survenită în pofida angajamentului lui Kavcıoğlu de a menține continuitatea politicilor predecesorului său.
Când Murat Çetinkaya a fost numit guvernator în 2016, el s-a străduit să oprească un trend de erodare a credibilității băncii centrale care dusese la o depreciere timpurie a monedei pe care n-a mai putut să o contracareze. Murat Uysal a suferit o experiență similară când a preluat postul în 2019. Însă Naci Ağbal, numit anul trecut în noiembrie, a reușit să convingă piețele aproape imediat că era gata să majoreze dobânzile pentru a tempera inflația. Lira s-a apreciat mai mult decât oricare altă monedă în prima sa săptămână de mandat, în cursul căruia moneda națională a Turciei a înregistrat cea mai bună performanță la nivel mondial.
Conform acestui patern, e posibil ca traderii să-și fi pronunțat deja verdictul asupra lui Kavcıoğlu, pe care îl privesc ca pe un loialist al regimului Erdoğan, ce va relaxa rapid politica monetară, în linie cu viziunea președintelui potrivit căreia creșterea costurilor de finanțare mai degrabă alimentează inflația decât o țin sub control. Lira s-a depreciat cu circa 9% de când el a preluat funcția, semnalând îngrijorarea că Turcia a recăzut în haosul ultimilor 5 ani, perioadă marcată de prăbușiri valutare, avânt al inflației și randamente reale negative.
Kavcıoğlu a încercat să liniștească piețele duminică - precizează Bloomberg - angajându-se să utilizeze instrumentele de politică monetară pentru a obține stabilitatea permanentă a prețurilor și să respecte calendarul preanunțat de ședințe de Consiliu de Administrație dedicate deciziilor privind setarea dobânzilor-cheie. Cu toate acestea, marți, Yiğit Bulut, unul dintre principalii consilieri ai lui Erdoğan, a părut să îl contreze pe guvernator, reiterând dorința președintelui de reducere a dobânzilor. Asta chiar dacă Kavcıoğlu n-a părut intimidat și a promis să mențină cadrul dobânzii unice adoptat de predecesorul său, potrivit agenției de stat Anadolu, care a citat o întâlnire de miercuri dintre autoritatea monetară și băncile comerciale.
În debutul ședinței de tranzacționare de luni, lira turcească a pierdut până la 15% din valoare și a terminat ziua în scădere cu 8%, dobânzile la o săptămână au urcat substanțial, opțiunile pe volatilitate au sărit la cel mai înalt nivel din septembrie 2018 încoace, iar mizele short pe deprecierea acțiunilor listate la bursa din Istanbul au crescut.
Erdoğan s-a abținut miercuri de la comentarii despre schimbarea conducerii băncii centrale, ceea ce a adus un calm relativ pe piețele turcești, menționează Bloomberg.
Presiunile politice exercitate asupra șefilor băncii centrale pentru menținerea dobânzilor la niveluri minime istorice sau aproape de acestea au afectat deja semnificativ investițiile în active turcești. Randamentele reale au fluctuat amețitor între maxime mondiale și prăbușiri sub zero, ceea ce a făcut ca lira să rateze un trend de renaștere a încrederii în piețele emergente. Fluxurile de capital către economiile dezvoltate au crescut cu 29% în ultimii 5 ani, în timp ce investițiile în Turcia au scăzut cu 54%.
Trebuie spus că costurile de împrumut în Turcia nu depind doar de multiplele dobânzi-cheie utilizate de țară în diferite perioade. Raportarea la media ponderată a costului de finanțare al băncilor a permis băncii centrale să înăsprească politica monetară fără să majoreze propriu-zis dobânzile de referință. În acest fel, guvernatorii au creat un mediu mai restrictiv decât sugerează ratele oficiale.
Murat Çetinkaya, guvernator între 11 aprilie 2016 și 6 iulie 2019, membru al comitetului însărcinat cu deciziile privind dobânzile înainte de a fi avansat în postul de șef al băncii centrale, a fost privit ca un soi de compromis între curentul pro-reducerea dobânzilor favorizat de Erdoğan și abordarea pro-piață susținută de premierul Ahmet Davutoglu. Însă scurta perioadă de calm a fost spulberată după ce Erdoğan și-a reasertat influența asupra politicii monetare. Iar lovitura de stat eșuată ce a survenit la doar trei săptămâni după numirea lui Çetinkaya nu a ajutat deloc. Guvernatorul a înăsprit condițiile de finanțare în primii doi ani de mandat, însă criza valutară din 2018 l-a obligat să treacă la majorări directe de dobânzi-cheie.
Până atunci însă, piața îi pusese deja eticheta de decident lent și ezitant. Hotărârea de care a dat dovadă ulterior și prin care a supervizat majorări de 1.650 de puncte de bază, nu a reușit să îi restabilească credibilitatea, iar când a fost în cele din urmă îndepărtat, lira își pierduse aproape jumătate din valoare.
Murat Uysal a condus banca centrală între 6 iulie 2019 și 7 noiembrie 2020. Politica instituției era nemodificată de luni întregi când Uysal a preluat frâiele, iar autoritățile recurseseră la stimuli fiscali pentru a depăși prima recesiune a țării din ultimii 10 ani. Totuși, spectrul unei duble recesiuni era încă prezent, iar guvernul dorea să accelereze creșterea prin reducerea dobânzilor, în timp ce inflația era în scădere. Toate acestea au limitat spațiul de manevră al lui Uysal.
În pofida promisiunii de a păstra o linie de independență față de guvern, Uysal nu s-a bucurat de încrederea totală a pieței în măsurile sale de înăsprire a politicii care nu au inclus majorări de dobânzi, ci acțiuni asupra rezervelor și măsuri indirecte, luate prin intermediul băncilor de stat, pentru sprijinirea lirei.
În linie cu reducerea inflației, el a micșorat cumulat dobânda cu 1.375 de puncte de bază. La sfârșitul mandatului său, lira pierduse o treime din valoare, după ce tulburările de pe piața globală provocate de pandemia COVID-19 au intensificat presiunea asupra monedei naționale.
Naci Ağbal este cel care a fost guvernator între 7 noiembrie 2020 și 20 martie anul acesta. Mandatul său - notează Bloomberg - a reprezentat o adevărată lună de miere pentru traderi întrucât el a simplificat politica de dobânzi, făcând-o mai predictibilă. Fost ministru de Finanțe și un nume cunoscut în țară, Ağbal nu avea nici o experiență anterioară de politică monetară. Cu toate acestea, a fost privit ca un antidot binevenit la politicile de relaxare promovate de Uysal. Iar după ce Erdoğan s-a angajat să sprijine politici mai ortodoxe, încrederea în capacitatea băncii centrale de a ține dobânzile aliniate la condițiile economice a sporit.
Ağbal a majorat cumulat dobânzile cu 875 de puncte de bază în cursul mandatului său de 4 luni, care a inclus creșterea-surpriză de 200 de puncte de bază de joi, o zi în care e posibil ca încrederea piețelor financiare să fi atins nivelul maxim de după tentativa de lovitură de stat din 2016. A doua zi, el a fost demis.
Completând “linia” Bloomberg, se poate spune că din cei trei guvernatori, cel care a recurs la o lărgire în spread-uri a procedat cel mai prost. Dar păcatul originar comis e acela că atunci când reduci dobânzile sub un anumit prag, hai să-i zicem unul de credibilitate, la îndemnurile politicului, atunci ți se depreciază moneda. Dacă încerci să o susții dând satisfacție politicului, te pomenești că rămâi fără rezerva valutară. Atunci creșterea dobânzilor este inevitabilă, dar ele se duc mai sus față de unde au venit și rămân acolo mai mult timp, fiindcă încrederea piețelor se pierde ușor și se recâștigă greu. Iată de ce este necesar un guvernator cu bună expertiză, care să nu plece cu dobânda-cheie în jos imediat ce observă că în Vest se face QE și de ce e nevoie de o bancă centrală independentă, neacorată la suportul ideologic al politicului. Sunt state și zone în Occident care și-au permis să recurgă la relaxarea cantitativă pentru că erau supraacoperite cu sporuri de productivitate. Dar nu e cazul Turciei. Nici al României.
