Priviți cu atenție de detaliu la pozele de mai jos (intrările de la câteva blocuri bucureștene alese la întâmplare) și imaginați-vă că sunteți în vizită la rudele care locuiesc acolo. Mătușa ți-a pus dulceață de trandafiri și șerbet pe farfuriuțe mici de sticlă, unchiul a turnat deja în pahare un vin de la țară și se așază comod în fotoliul lui preferat, când deodată vine cutremurul sau izbucnește un incendiu violent, cu mult fum.
Sigur, săriți cu toții de pe scaun și vreți să ieșiți afară. Și acum să urmărim șirul evenimentelor: Unchiul caută cheia de la ușă ca să o descuie, fiindcă așa face toată lumea, se închide, e normal. Ușa lor nu are mâner sau buton pe dinăuntru care să deschidă direct yala, ci se deschide doar cu cheia. Dar ați avut noroc, pentru că a găsit repede cheia și ați ieșit din apartament.
Coborâți două etaje și ajungeți la ușa blocului, care și ea se deschide doar cu cheia. Nu cu un mâner de yală, buton sau altceva. Unchiul caută cu înfrigurare în mănunchiul cu chei care e cea de la ușa blocului. Nu o nimerește din prima, nici din a doua, pentru că holul e deja plin de fum și focul se apropie din spate. Și el oricum nu vede bine, chiar și fără fum. Dar iarăși ați avut noroc, pentru că mătușa a venit cu rândul ei de chei și a nimerit-o din prima pe cea de la ușa blocului.
Ați ieșit și din bloc, și acum ați ajuns la grilajul de protecție. Cel pe care îl vedeți în poze la blocul roz sau la cel cu cărămidă roșie. Și care, da, tot doar cu cheia se deschide. Și iarăși începe căutarea cheii potrivite în mănunchi... Numai că, de data asta pe mătușă a prins-o focul din urmă (ea aleargă mai încet, că are artrită), și nu a mai putut veni cu cheia salvatoare. Și nici unchiul nu mai mișcă din cauza fumului.
Câțiva trecători încearcă să tragă de grilaj ca să-l rupă și să vă scoată de acolo. Dar grilajul nu se rupe și broasca nu cedează, fiindcă așa a fost conceput, să reziste în caz că nu trecătorii ar vrea să-l scoată din țâțâni, ci niscaiva hoți. Și rolul grilajului este să protejeze, desigur. Dar focul a ajuns deja și la mâinile trecătorilor care trag de grilaj, așa că aceștia îi dau drumul și se îndepărtează. Și gata, asta a fost tot.
Că nu-ți pasă ție prea mult că mori cu zile în astfel de cazuri, sau că ți se pare de preferat să mori ars de viu decât călcat de tramvai, de pildă, e o alegere strict personală care trebuie respectată cu sfințenie democratică. Dar din politețe față de cei care vă vin în vizită, cred că ar fi bine să nu-i ardeți și pe ei de vii, și să vă puneți mânere de yală pe interior, în loc de chei. Și la apartament, și la bloc și la grilajul de protecție sau la curtea blocului.
Mă uit la multe blocuri în care sigur nu ai vrea să fii când va veni cel mare. În București ai 20 de secunde ca să ieși. Ceea ce înseamnă că poți coborî de la etajul întâi, sau chiar de la doi dacă ai ceva viteză. Și nu e frustrant să ajungi totuși până la poartă, dar de acolo să nu mai poți ieși fiindcă ai uitat cheia sus, sau că nu ai deloc, fiind doar musafir? Și să mori în fața porții, nu ca ceilalți locatari, în interior?
Și credeți că e prea diferit la blocurile noi din Residence, cele la care nu deschizi cu cheia, ci doar cu o apăsare fină pe un butonaș cât un nasture, pus cine știe unde, ca să nu cauzeze la estetică? Pe care degeaba apeși dacă nu mai e curent, cum mai are el obiceiul să se întrerupă taman când e cutremurul sau incendiul mai mare și chiar atunci ai avea mai multă nevoie de el. Sau uși care se blochează oricum, chiar și cu curent în ele...
Am un bun prieten arhitect care a trăit el însuși groaza morții văzute cu ochii când căuta cheia în timpul unui incendiu. În clipele acelea a decis să se facă arhitect, ca să facă el altfel ce și-a dat seama în secundele morții că nu era bine conceput și executat. Le explică mereu clienților și insistă să facă toate ușile, porțile și grilajele cu deschidere directă dinspre interior, manuală, fără cheie, fără acționare electrică sau orice altceva, în afară de mâna tremurândă a celui care vrea să o ia la fugă îngrozit, în caz că.
Dra nu prea are succes, rar se întâmplă să facă cineva asta. Fiindcă e mai complicat din punct de vedere tehnic, trebuie să te asiguri că sunt bine asigurate să nu poată fi deschise și dinspre exterior, fiindcă adesea strică simetria și estetica. Și, nu în ultimul rând, sunt mai scumpe și se găsesc mai greu pe piață – tocmai fiindcă cererea e mai redusă.
Cu alte cuvinte, da, decât să plătesc mai mult și să și stric simetria, mai bine mă las ars de viu – pare să fie socoteala pe care și-o fac cei mai mulți bucureșteni. (George Butunoiu – august 2023)
