Absenți la dezbaterea legii dării în plată înainte de votarea ei de Parlament (probabil pentru că au crezut că o vor bloca pe alte căi), opozanții actului normativ au demarat acum o veritabilă campanie în pregătirea unei respingeri a acestuia la Președinție.
Strategia boicotului a fost necâștigătoare și a adus o variantă maximală pentru debitori, peste ce sunt legile similare din America. Acum încearcă BNR să repare acolo unde băncile au fost prea arogante ca să discute de la început.
Adversarii admit că este o lege utilă, doar că trebuie amendată cu unele precizări care să o facă mai clară. O mișcare în sensul întâlnirii la jumătatea drumului care vine, însă, cam târziu, pentru că tăvălugul în opinia publică s-a pornit.
Fiecare are pe cineva înglodat în datorii, oricine știe exemple unde oamenii se simt înșelați de bănci. Puțină disponibilitate pentru o variantă moderată acum, după ce aproape în unanimitate Parlamentul a votat proiectul de lege inițiat de deputatul Daniel Zamfir și inspirat de avocatul Gheorghe Piperea.
Explicațiile de sens contrar mai degrabă irită. Prăpastia căscată între bănci și datornicii cu probleme acum se umple cu foc.
Cum contraatacul din zona bancară are uneori iz de manipulare, această escaladare a nemulțumirilor devine întrucâtva explicabilă, potențată de deprecierea leului din aceste zile. Debitorii se uită strâmb și, într-adevăr, se remarcă o serie de ciudățenii ale campaniei împotriva legii.
Bogații, bată-i vina!
"Legea e cu dedicație, dom'le, știu eu...", vine câte cineva să-ți strecoare o undă de îndoială față de faptul că ar fi un demers corect. "Bandiții ăștia de parlamentari au votat-o pentru unii care sunt plini de bani, dar nu vor să plătească." E fratele unui deputat, e avocatul, sunt grupuri de interese, sunt speculatori imobiliari.
Avem o listă a primilor 50, spune BNR. "Cică e o listă de 85", vine din urmă zvonul. "Or să ne arunce cheile apartamentelor dintr-un Ferrari", plâng bancherii. "Asta nu e o lege pentru românii cinstiți; e pentru șmecheri", îți șoptește un binevoitor.
Ciudat, însă, nimeni nu îi arată pe "bogații" aceia. La dezbaterile din Comisia Juridică a Camerei Deputaților acest argument, al potentaților care vor să scape de terenuri pe cârca băncilor, a fost adus în discuție din zona bancară.
Parlamentarii nu s-au lăsat impresionați. "Ați spus că legea nu este făcută pentru cei mulți, ci pentru grupuri de interese. Eu unul sunt printre semnatari și am semnat de bună credință. Nu știam de așa ceva. Vă rog să îmi spuneți despre ce este vorba! Poate că nu știam eu", spune un deputat. Tăcere din partea cealaltă. Insistențe și de la alți deputați: "Chiar vrem să ne spuneți cine sunt acei profitori!" Nimic de la reprezentantul BNR, nimic de la bănci.
Adevărul este că băncile nu au ce să spună. Orice argument că există niște persoane cărora li s-au acordat credite în condiții privilegiate este în defavoarea lor. Un putregai și o încrengătură de legături nepotrivite ar înfuria și mai mult debitorii cu apa la gât.
Cum au dat acele credite mari? Nu au încredere în managementul lor de top, pentru că acela a analizat fiecare contract de în parte, acolo unde sumele au depășit un anumit plafon?!
O altă întrebare. Cum de persoanele care au contractat împrumuturi mari și care nu prea au plătit încă sunt sub incidența creditului? Cumva au ascuns băncile neperformanța până acum? De ce nu au executat?
Un posibil răspuns este cel dat acum doi ani de șeful supravegherii de la BNR, Nicolae Cinteză, unul dintre cei mai vizibili contestatari ai legii: "Un evergreening de înnebuneai." Asta a găsit la niște contracte cu anexe și anexe la anexe, numai pentru ascunderea pierderii prin rostogolirea datoriei. Păi trebuie să vină legea dării în plată ca băncile să recunoască, în sfârșit, acele găuri?!
Și dacă ar fi așa și sunt persoane cu credite de milioane euro gata să predea imobilele, asta nu este argument în defavoarea legii, ci în favoarea ei. Așa cum a spus și inițiatorul, aceasta nu este o lege socială; este și de prevenție, în vederea creditării responsabile.
Îndepărtarea oricărui plafon cu atât mai mult se impune dacă băncile și-au demonstrat predispoziția de a da credite disproporționat de mari pentru finanțarea unor achiziții la preț de bulă speculativă.
Teza șmecherilor care au "uns" parlamentari mi se pare mai degrabă o intoxicare. Are lacune în lanțul argumentărilor logice și este slab susținută empiric. Până la proba contrarie, șușoteli pe la coțuri și activări de acoperiți...
Lupta băncilor este condusă de BNR
Nu sunt băncile cele care vin să aducă în față problemele lor. Este Banca Națională cea care vine să ne spună că suma problemelor lor este o chestiune de stabilitate financiară. BNR poartă prapurele în fruntea soborului de preoți ai templelor banilor care cântă în cor un cântec de jale pentru echilibrul sistemului de credit al țării.
"Dă faliment o bancă", vine numaidecât avertismentul. Îngrijorarea este inegal distribuită. Creditele s-au acordat proaste încă de acum 7-8 ani, garanțiile au fost supradimensionate în evaluările de atunci, cuantumul împrumuturilor a fost stabilit în consecință.
Acum un an, guvernatorul Mugur Isărescu era chiar iritat când i-am amintit de creditele cu iz de fraudă pentru potentați ai zilei. "Este treaba procurorilor", răspundeau oficialii BNR, după cum, când era ridicată problema clauzelor abuzive, spuneau că este problema Protecției Consumatorilor. Acum de ce nu spun că este treaba Parlamentului și încheie povestea?!
Dacă mor de grija stabilității financiare, mai bine BNR s-ar uita la ce credite se acordă în momentul de față. Sunt clădiri de birouri care se construiesc lângă alte clădiri de birouri neocupate, sunt refinanțări ciudate, sunt împrumuturi acordate unei nații de subprimeri.
De ce se dezic băncile de balonul speculativ pe care l-au finanțat?
Nu reprezintă o noutate că BNR este un general de nădejde pentru bănci, dar am fost surprins să-l regăsesc în oastea de strânsură care atacă legea dării în plată pe Ion Radu Zilișteanu. Cunoscut în opinia publică drept analist imobiliar, acum el vine rebranduit ca profesor la ASE pentru a ne expune "10 consecințe grave ale legii dării în plată".
Este o ironie a sorții ca primul suflător în bășica imobiliară de la jumătatea deceniului trecut să se dezică de "prețioasele active imobiliare". Nu spunea dânsul că imobilele sunt valoroase și că vor continua să crească inclusiv atunci când erau deja la cer?
Dacă atunci afirma că locuințele și terenurile sunt la prețuri atractive, cu atât mai mult acum, că sunt la jumătate din valoare, ar trebui să aprecieze că este o fericire pentru bănci să le redobândească prin legea dării în plată.
DNA, îndrumat într-o direcție greșită
Finalmente, este strigător la cer ca pentru toată creditarea prădătoare de la jumătatea deceniului trecut să-l găsim ca prim vinovat pe deputatul Zamfir, cel mai vizibil dintre cei 155 de inițiatori ai legii. Amenințările cu Direcția Națională Anticorupție venite de la Nicolae CInteză și viceguvernatorul Bogdan Olteanu sunt cu totul deplasate.
Am terminat de verificat bancherii? A fost Zamfir cel care a antrenat creșterea cu două cifre a creditării de acum 8-10 ani? A umflat el balonul imobiliar? A dat el liber unei limite a îndatorării nebunești pentru familiile de români? A dat el credite cu buletinul sau i-a sponsorizat pe insolvenții de azi?
Câtă intransingență la instituția care acum trei ani îi invita să conferențieze sub cupola BNR, între două audieri în "dosarul bancherilor", pe directorul adjunct de la BRD, Claudiu Cercel, și pe fostul șef al garantării creditului pentru IMM-uri, Aurel Șaramet!
Dacă tot vrea BNR să sesizeze Parchetele, avem altă recomandare. La începutul acestui an, judecătorul Horațius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, spunea că sunt mult prea multe coincidențe în ceea ce privește creditarea în spațiul est-european, astfel încât ar putea fi vorba de "grupuri organizate infracționale transfrontaliere".
Dacă ne dorim gratii pentru frauda bancaro-imobiliară, atunci să mergem acolo unde a început totul.
