Repudierea creditului prin predarea imobilului ipotecat este considerată drept unica soluție pentru un contract de împrumut oricum sortit eșecului, de către unii debitori, în timp ce alții fac eforturi să se achite de obligații. "Dacă o să-mi permit financiar, o să continui să plătesc", spune cumpărătoarea unei garsoniere pe vârful bulei imobiliare.
Doar la un hop de promulgarea președintelui României, legea care permite absolvirea de orice obligații a debitorilor odată cu executarea ipotecii este bine primită de datornicii cu probleme contactați de Profit.ro, după adoptarea ei de către Parlament în această săptămână. Fie că vor să se exercite și să predea imobilul ipotecat băncii, fie că doar să se folosească de această prosibilitate pentru o negociere de pe poziții echitabile cu banca, ei își leagă speranța de noul act normativ.
"Îmi dă un confort psihic. Acum știu că nu rămân agățată cu banca dacă pierd casa", spune Brândușa, cumpărătoare, pe vârful bulei imobiliare, a unei garsoniere cu 61.500 de euro, bani integral împrumutați. A trecut peste impasul major de acum cinci ani, luând o a doua slujbă și nu dorește să predea casa. "Vreau să plătesc, dar mi-e foarte greu", spune ea adăugând că abia se descurcă de la o lună la alta.
Cât costă libertatea
Este varianta pe care vor merge cei mai mulți dintre debitori, apreciază analistul financiar Călin Rechea. "Nu se duce lumea să-și arunce cheile la bancă", declară el știind că vor fi persoane care vor trage cu dinții să nu piardă casa. Pe de altă parte, sunt cazuri ireparabile în care soluția economică este exact abandonarea locuinței pentru care te-ai împrumutat la început. "Ai dat 20.000 de euro. Pierzi și banii și casa... Dar a doua zi ești pe zero! Opțiunea mi se pare evidentă", a declarat Rechea, el însuși fost lucrător pentru o bancă.
Este cazul Danei Gornea Rădulescu, mamă a doi copii pe care i-a crescut într-un răstimp de război continuu cu instituția creditoare. Este dispusă să renunțe la avansul de 30.000 de euro plătit inițial vânzătorului și la echivalentul celor 55.000 de franci achitați între timp. Știe că mai are de rambursat din principal 98.000 de franci (totalul împrumutat era de 107.000 de franci), suma de achitat urcând, cu tot cu dobânzi și comisioane, la 200.000 de franci. "Mă chinui de ani de zile cu creditul ăsta. Plătim în continuu și nu scade deloc soldul", spune ea, arătând că în următorii 20 de ani ar urma să plătească încă prepondent dobânzi.
Costuri de Paris în Piața Reșița
Chiar vrea să dea casa?, o întrebăm. "Fără regrete! Prefer să o iau de la zero", răspunde imediat. Nu abandonează creditul numai din cauza efectului valutar al aprecierii francului elvețian. Frustrarea îi este amplificată de dublarea dobânzii.
Când a intrat în concediu pentru creșterea copiilor, a solicitat o rescadențare de doi ani până la reluarea serviciului. I-a fost aprobată, însă operațiunea a fost costistoare. Dobânda care era de 4% a urcat la 8%, ceea ce a dus rata lunară la 740 franci pe lună. "Nu se poate! Pentru un apartament în Piața Reșița, achit chirie de Paris. Până când își bat joc de clienți?!", ne spune Gornea Rădulescu.
Este dilema pe care o încearcă și Brândușa. Achită o rată de 280 de euro pe lună la creditul ei ipotecar și știe că în același bloc cineva tocmai a închiriat pentru 200 de euro o garsonieră similară. "Este, totuși, o diferență de 80-100 de euro. Eu plătesc foarte mult", ne spune. "Rata la bancă este mai mult de 50% din veniturile mele cumulate." Apoi, 35% merg pentru întreținere, lumină, cablu, telefon, transport, mâncare.
Aproape că nu îi mai rămâne nimic pentru cheltuieli discreționare, iar orice eveniment neprevăzut precum defectarea unui aparat electrocasnic o scoate de pe traiectoria plăților. "Pentru mine, viața înseamnă o bancă. Salariul este antamat. Pe primul loc este banca și abia apoi cheltuielile", zice Brândușa.
Rata, de la 1.400 de lei pe lună la 3.200 de lei pe lună
Este exact motivul pentru care și Dana Gornea vrea să arunce cheile: tot ce câștigă se duce la bancă. S-a descurcat și a reușit să fie cu plățile la zi, însă prețul i se pare prea mare. A plecat de la o rată de 1.400 de lei pe lună și a ajuns la una de 3.200 de lei. Clauzele pe care le denunță a fi abuzive și pe care le-a descoperit după explozia dobânzii îi întăresc hotărârea de a preda imobilul și a ieși de sub incidența datoriilor.
Nu are remușcarea că își încalcă un angajament. "Contractul este între două părți, între parteneri; noi nu suntem parteneri, noi suntem sclavii băncilor", spunea ea. Sentimentul de a avea acest statut a făcut-o să lupte în acești ani atât prin procese în justiție, cât și în inițiative publice. Se consideră parte a demersului de promovare a legii votate miercuri de Camera Deputaților cu 233 de voturi "pentru", cu un vot "împotrivă" și o abținere. "Este pentru toți consumatorii români. Să nu mai fie bătaia de joc a băncilor", afirmă aceasta.
Sorin Comănescu a fost alături de ea în această luptă. L-am întâlnit pe holurile Parlamentului în zilele în care legea privind darea în plată a imobilelor a trecut de Comisia Juridică și plen. A contractat un credit în franci elvețieni pentru cumpărarea unui apartament de trei camere. Încă nu vrea să renunțe la el și își leagă speranțele că va avea în justiție o decizie favorabilă. Dacă pierde procesul, nu va rezista cu rata sa de 790 de franci și va preda cheile apartamentului către bancă. Instituția de credit ar ieși în pierdere cu vreo 14.000 de euro în acest caz.
"Permanentă presiune, stres, atacuri de panică, anxietate"
Brândușa nu abndonează ideea de a continua rambursarea, dar îi este greu. "Mă lupt cu morile de vânt; în fiecare lună stau cu stres." O întrebăm ce părere are despre legea inițiată de deputatul liberal Daniel Zamfir și semnată de 155 de deputați și senatori. "O părere foarte bună", răspunde. "Ridică presiunea aia psihică. Eram încătușată. Mă eliberează de stresul ăla. Știu că pot oricând să fac această mișcare fără să fiu urmărită și hărțuită de bancă pentru tot restul vieții."
În 2009 chiar ar fi vrut să renunțe la credit, după ce i s-au redus drastic veniturile, condițiile în care avea un job de vânzări într-o zonă conexă construcțiilor, sector care a suferit puternic șocul crizei. Nu a găsit un cumpărător la un preț cât de cât apropiat cu stocul de credit pentru garsoniera sa și știa că oricum va rămâne datoare băncii. "Chiar aș fi făcut-o. Nu apucasem să plătesc atât de mulți bani", afirmă ea.
A rezistat în acest răstimp doar luându-și o a doua slujbă. Își descrie viața cu un credit: "Permanentă presiune, stres, atacuri de panică, anxietate." Bulgărele de zăpadă al ratelor vine peste ea. Lună de lună. Admite că nimeni nu a obligat-o să-și ia credit, dar spune că este obositor. Cât de obositor? Suficient cât totuși să ia în calcul că la un moment dat ar putea preda cheile garsonierei către creditori. "Chiar m-am gândit. Încă mă tentează să fac, până la urmă, chestia asta."
Niciun cămin nu merită așa un jaf
Doar legea să intre în vigoare și Dana Gornea Rădulescu va notifica banca pentru a se elibera în termenul legal de 15 zile predând imobilul. Faptul că instituția de credit de la care s-a împrumutat nu a vrut nici până acum să renunțe la clauzele abuzive o îndreptățește să considere că este lucrul corect pe care îl are de făcut. "Dacă nu făceau asemenea jaf, rezistam pentru că ne-am dorit un cămin." Nu are nicio zi de întârziere, dar își dă seama că nu merită să achite de 3-4 ori valoarea apartamentului. "E pălăria prea mare", zice ea.
Victimele "jecmănelii" imobiliare
Tot balonul rezidențial a îngropat-o financiar și pe Brândușa. "Prețurile la imobiliare erau exagerat de mari. Jecmăneală, ca să zic așa", vede lucrurile retrospectiv. În achiziția garsonierei a folosit un efect de pârghie de 100% care s-a dovedit a fi devastator.
Creditul ipotecar propriu-zis a fost de 52.750 euro, dar avansul l-a plătit utilizând un alt credit de nevoi personale de 10.000 de euro. Pe acela a reușit să-l achite cu eforturi mari agravate de faptul că rata la împrumutul ipotecar i-a explodat la 400 de euro de la cea fixă promoțională de 300 de euro din primul an. Mai are de achitat 40.000 de euro din principal (78.000 de euro per total), dar este mulțumită de două lucruri: că rata s-a întors la cât era inițial, ceva mai puțin de 300 de euro, și de faptul că nu mai primește amenințări de la bancă. "Cel puțin, nu mai sunt la fel de agresivi; nu-ți mai dau o sută de mii de telefoane. Erau niște discuții stupide", zice ea.
Confruntările cu băncile au măcinat-o psihic și pe Dana Gornea Rădulescu. "Sunt 7 ani. Mi-am mâncat sănătatea." Își găsește izbăvirea în predarea cheilor apartamentului. "Vreau să scap. Un bolovan prea mare pentru spinările noastre." Este perspectiva cea care o înspăimântă: "Lună de lună, 23 de ani, să plătești dobândă dublă. Tragi 30 de ani și nu mai ești bun de nimic."
Soluție pentru datoriile rele: "Să dea cheile și gata!"
A studiat în Suedia teorii economice ultra-moderne care au la bază matematici complicate. Călin Rechea și-a dat seama, însă, că niciuna dintre analizele macro nu stă în picioare dacă nu ține cont de ciclul de credit. Sunt datoriile în exces cele care induc distorsiuni în economie și tragedii în societate, este concluzia la care l-au condus cercetările sale.
Cel mai adecvat răspuns al capitalismului față de aceste deraieri ale datoriilor îl reprezintă chiar repudierea acestora. Sunt cazuri unde, după ani de rambursări, sumele rămase din principal sunt duble sau triple față de valoarea imobilului ipotecat, iar ratele sunt nesustenabile pentru debitori. "Nu o să plătească în veci. Se descurcă o lună, două, trei... Mai are 23 de ani! Nu are șanse. Ăla trebuie să se ducă, să dea cheile și gata!", spune Rechea, critic al creditării bancare românești de la jumătatea deceniului trecut încă de când lucra în sistem.
Avertismente pentru cine vrea să se "arunce" la un credit
"Ne îmbolnăvim și murim înainte să plătim", spune Gornea. Pierde casa, dar câștigă liniște în familie. A ajuns la tensiuni cu părinții pentru care reprezintă o povară în măsura în care le cere bani din pensiile lor pentru a face față plăților la bancă. "Sunt cu copiii și vin Sărbătorile. Pentru noi, de ani de zile nu mai sunt Sărbători."
Împrumutul de 30 de ani pentru o casă este o mare încercare, avertizează Brândușa. Cine se leagă de un credit ipotecar pe termen lung trebuie să aibă un partener de viață de încredere, venituri stabile, fixe și substanțiale. Trebuie, de asemenea, să aibă un psihic puternic pentru că altfel cedează cu timpul.
La rândul ei, Dana Gornea le spune potențialilor clienți ai băncilor să nu se lasă păcăliți când găsesc la sediile băncilor oameni îmbrăcați frumos, zâmbind și cu prestanță. "Te duci chiar pe mâna cămătarilor. Sunt amabili cu tine până iei creditul; apoi nu mai ești bun de nimic."
Nu mai vor "casa de piatră" a "căsătoriei" cu banca
Pentru Brândușa, momentul în care a trecut pragul băncii i-a schimbat total viața pe ani de zile. "Nu mai pot să fac nimic. Totul pornește și se oprește la bancă. Banca a devenit pilonul principal al vieții mele. Muncesc pentru bancă, plătesc pentru bancă, trăiesc pentru bancă."
Nu este pregătită total să arunce cheile pe masa băncii cu care și-a unit destinele: "Psihic, ar însemna o pierdere." Lucrurile stau diferit în celălalt caz, în care Dana Gornea a ajuns să-și deteste propriul cămin. "Am prins ură. Nu mai suport nici să văd ușa casei și nici a blocului", spune ea. "E un stres imens. Nu vă imaginați."
Legea care a trecut în Parlament nu specifică faptul că o persoană care repudiază creditul predând imobilul ipotecat băncii este restricționată în viitor de la noi credite. Este, însă, de presupus, că băncile vor aplica fiecare în parte interdicții de acest tip. Pe interlocutoarea noastră acest lucru o interesează prea puțin: "Am primit o lecție importantă. Eu cu o bancă nu o să mai fac niciodată un contract."
