Din ce am văzut la televizor la știri, în documentare și prin filme, precum și din ce am mai citit, am ajuns la concluzia că instituțiile de supraveghere și control ale statului, atunci când investighează suspiciuni de ilegalități, vor în mod logic să fie discrete și să treacă cât mai neobservate. Și e și normal, devreme ce nu-și doresc să-i pună în gardă pe suspecți. Tocmai de aceea, în timpul anchetelor, investigatorii nu se îmbracă în uniforme și nu umblă cu mașini cu însemne oficiale și cu girofaruri.
Când consideră că indiciile pe care le-au cules sunt temeinice și pot fi folosite cu mari șanse ca probe în instanță, atunci da, atunci dau buzna cu zgomot și eventual cu echipe de filmare de la televiziuni după ei.
Și îmi amintesc în acest sens de o secvență din filmul The Wizard of Lies despre Bernie Madoff, cu Robert de Niro. La un moment dat, la firma de brokeraj a autorului celei mai mari și mai complexe scheme Ponzi de pe Wall Street vine o echipă de inspectori de la Security and Exchange Commission (SEC), ASF-ul bursier al SUA. Deși ca spectatori știm foarte bine că Madoff are multe de ascuns și că inspectorii au ce să găsească, totuși mie mi s-a părut extrem de rezonabilă rugămintea pe care personajul principal o adresează echipei de control: aceea de a-și da jos gecile cu însemnul distinctiv "SEC" de pe ei cât durează inspecția, pentru a nu îi pune sub presiune pe angajați, care nu erau vizați de inspecție, și pentru a nu crea o imagine proastă a firmei în fața clienților care se aflau în acel moment în sediu.
Sau cel puțin așa ar trebui să stea lucrurile într-o ordine instituțională rațională și fair play.
În România, se pare însă că lucrurile stau altfel, cel puțin în cazul anumitor instituții, cum ar fi Direcția Antifraudă a ANAF. Ai zice că scopul acesteia e mai degrabă să te sperie, să te streseze și să te facă de râs decât să te prindă cu ceva și să te bage plată și eventual și în pușcărie. Altfel nu îmi explic de ce echipele de inspectori umblă tot timpul cu însemnele instituției afișate ostentativ pe îmbrăcăminte și pe vehicule. S-ar spune că sunt interesați în primul rând să fie arate întregii lumi că "lucrează", ca să ne amintim de ce îi spunea Ion Caramitru lui Mircea Dinescu la TVR la Revoluție.
Nu găsesc absolut niciun beneficiu pentru contribuabili în aceste demonstrații de forță, deseori filmate și difuzate public. Antifrauda verifică acte, bilanțuri, facturi etc. Dacă e să fie eficientă, le va verifica la fel de bine și în "civil", fără să atragă atenția că "iar au început controalele".
Mai mult, mi se pare că riscul reputațional pentru contribuabilii onești este excesiv de mare. Și în domeniul fiscal, prezumția de nevinovăție este suverană. Evident că Antifrauda are dreptul legal de a controla pe oricine oricând, dar nu oricum. Apriori, se prezumă că îmi plătesc toate taxele corect. Atunci de ce să mi se creeze o problemă imagine prin faptul că o mașină inscripționată cu "ANAF Antifraudă" parchează în dreptul prăvăliei mele și din ea ies și intră în magazin o echipă de inspectori inscripționați similar? De ce să îmi pierd bunul renume și clienții din cauza asta
E la fel ca la "justiția televizată". Sunt plimbat pe la Parchet în văzul televiziunilor, eventual cu cătușe la mâini, iar instanța îmi interzice să mă apăr în fața presei. Până se termină procesul în care sunt în cele din urmă achitat, ceea ce poate dura câțiva ani buni, imaginea și reputația mea sunt distruse.
Pe scurt, aceste instituții ar trebui să fie mai responsabile în modul în care se comportă în spațiul public. Însă momentan nu există nici un stimulent juridic pentru asta. Poate dacă cultura răspunderilor civile ar fi mai înrădăcinată în România, așa cum e de exemplu în SUA, instituțiile ar fi mai discrete și mai grijulii cu cei pe care îi investighează, angajații știind că oricând pot fi dați în judecată pentru prejudicii de imagine.
