Transgaz se așteaptă să încaseze în 2020 doar o treime din veniturile realizate anul trecut din transportul internațional de gaze, ceea ce va reduce profitul companiei cu 65%, ca urmare a reconfigurării traseului gazelor rusești către Balcani de la 1 ianuarie 2020.
În proiectul de buget pentru 2020, Transgaz anticipează obținerea a numai 115,9 milioane de lei din tarifele percepute pentru transportul internațional, cu aproape două treimi sub valoarea de 327,5 milioane lei estimată pentru 2019.
Principala consecință este o reducere similară, cu 65%, a profitului net bugetat pentru 2020, de la o valoare estimată pentru 2019 de 306 milioane lei la 108,5 milioane lei.
Profit.ro a anticipat această situație, remarcând că în ultimii ani veniturile din tranzitul internațional au devenit din ce în ce mai importante pentru companie. Astfel, potrivit ultimului raport al Transgaz, cel pe nouă luni ale anului trecut, compania înregistra un profit net de 224 milioane lei și venituri din transportul internațional de gaze de 255 milioane lei. De altfel, în ultimii ani, ca urmare a reducerii de către Autoritatea Națională de Reglementare (ANRE) a tarifelor de rezervare capacitate și a tarifelor volumetrice pentru transportul intern, se observă că veniturile din transportul internațional au o importanță din ce în ce mai mare în profitul net realizat de Transgaz.
Estimările Transgaz sunt însă optimiste, compania eliminând din veniturile din transportul internațional doar pe cele aferente conductei Tranzit 2 (Isaccea-Negru Vodă 2).
Numai că, așa cum a avertizat Profit.ro, prin nesemnarea unui acord de interconectare pe rutele clasice de import cu operatorul de gaze din Ucraina și utilizarea conductei Tranzit 1 (Isaccea-Negru Vodă 1) pentru importuri, Transgaz și-a sacrificat și veniturile din transportul internațional de pe această rută, cel puțin până la finalul acestei ierni.
Singurul venit sigur al Transgaz din transportul internațional rămâne cel de pe Tranzit 3 (Isaccea-Negru Vodă 3), pe care are semnat un contract de tip “ship or pay” cu Gazprom până în 2023.
Explicațiile oferite de Transgaz în proiectul de buget
În prezent conducta de tranzit 1 a fostului coridor transbalcanic, singura pentru care are Transgaz un acord semnat cu ucrainenii, cu o capacitate tehnică de aproximativ 200 GWh/zi, este utilizată de Transgaz exclusiv pentru a importa gaz (la o capacitate tehnică maximă, raportată chiar de Transgaz pe site-ul său, la secțiunea capacități, de 62,4 GWh/zi) și nu pentru tranzit.
Anul trecut, capacitățile de pe respectiva conductă au fost scoase la licitație de Transgaz, prin ea tranzitând gaze rusești exportate din Ucraina în Bulgaria.
Începând cu acest an, în urma realizării lucrărilor de inversare a fluxului, pe această conductă ar fi putut fi organizate licitații și de transport al gazului în sens invers, din Bulgaria în Ucraina.
Cum însă, prin Isaccea 1, în prezent, România importă gaz din nord (Ucraina), exportul de gaz de la sud la nord (din Bulgaria în Ucraina) este practic imposibil.
Singurul tranzit care ar putea fi efectuat tehnic pe firul 1 este în prezent din Ucraina către Bulgaria, sens care nu mai este de actualitate.
De la 1 ianuarie 2020 toate statele balcanice (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Turcia) care înainte se alimentau cu gaze rusești care traversau România primesc gaze din Turcia, prin Turkstream.
În raportul său de la mijlocul anului trecut, agenția de rating Fitch estima că Veniturile Transgaz din tranzitul gazelor rusești pe teritoriul României pot scădea cu peste două treimi după expirarea actualelor contracte cu gigantul rus de stat Gazprom.
Totodată, Fitch avertiza că ratingul Transgaz ar putea suferi corecții negative dacă intervin modificări adverse ale legislației românești privind gazele naturale, revizuiri în jos ale estimărilor privind fluxurile de gaze rusești care tranzitează România sau în situația în care operatorul nu reușește să finalizeze proiecte majore de investiții, cu efecte financiare concrete.
În ultimele două luni, reconfigurarea traseului gazelor rusești în regiune, aprobarea planului de investiții pe următorii 10 ani și riscul plății unei amenzi de 4% din cifra de afaceri au condus la deprecierea titlurilor Transgaz cu aproximativ 13,5% , ștergând astfel cu buretele toată aprecierea înregistrată în cele 10 luni precedente.
Pe 9 decembrie 2019, cotațiile Transgaz atinseseră un maxim al anului de peste 373.000 lei/acțiune, pentru ca în prezent acestea să se situeze la un nivel de 323.000 lei/acțiune.
