Interviu realizat de Andrei Stoian, Editor-in-Chief
Sunteți unul dintre cei mai activi avocați de business din domeniul oil & gas. Aveți o viziune legată de Legea Offshore, care sunt principalele modificări necesare pentru o arhitectură legislativă menită să dinamizeze activitatea industriei de oil & gas?
Fără a fi o noutate, în mod clar corectarea măsurilor dăunătoare adoptate la sfârșitul anului 2018 este absolut necesară pentru existența și dezvoltarea unei industrii petroliere offshore românești. Și aici nu mă refer numai la impozitarea suplimentară, limitarea deductibilităților și la obligația de tranzacționare pe piața centralizată, introduse prin Legea Offshore, dar și la acele prevederi ale OUG 114/2018 care afectează în mod negativ activitățile de dezvoltare și producție. Dacă ne uităm la modul în care Marea Neagră a “încremenit” în urma acestor acte normative este evident că încrederea investitorilor în disponibilitatea și abilitatea statului român de a-și respecta obligațiile asumate pe termen lung (la momentul semnării acordurilor de concesiune) este profund zdruncinată. Iar trecerea timpului curge în defavoarea tuturor, deoarece, după o perioadă atât de lungă în care, deși industria de profil și asociațiile profesionale au promovat intens necesitatea corectării legislației, pași concreți în această direcție nu au fost făcuți, problema “vehiculului” legislativ necesar pentru remedierea acestor prevederi trebuie să fie în ultimă instanță legea, fie ca propunere legislativă per se sau o lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență. Aș mai adăuga aici că, la rândul lor, diversele inițiative legislative de modificare ale OUG 114/2018, care se află în prezent în Parlament, vor trebui “închise” cumva.
Orizontul temporal este important în condițiile în care industria de oil & gas se confruntă cu numeroase provocări având un grad de complexitate ridicat din cauza efectelor pandemiei de COVID-19. Ținând cont de acest context, cât de accelerat ar trebui să se deruleze procesul de modificare, când vedeți oportun să fie realizate modificările?
Dacă ne uităm la prevederile Planului Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, observăm că intenția modificării prevederilor despre care am vorbit există. Totuși, contextul actual unic în care ne aflăm, reclamă măsuri concrete și o decizie fermă și rapidă din partea statului român cu privire la soarta investițiilor în offshore-ul petrolier românesc, iar corectarea legislației din 2018, despre care am vorbit, pare a fi suficientă. Cred că este o greșeală capitală ca statul să considere că acele proiecte ce au fost continuate din cauza atingerii unui stadiu avansat la nivelul investiției generale în proiect sunt de fapt semnale pozitive din partea industriei și să confunde această categorie de proiecte cu proiectele noi de mari dimensiuni. Consecințele scăderii prețului petrolului și pandemia COVID-19 generează la nivel global situații și provocări complet noi, iar guvernele vor fi nevoite să se adapteze acestor realități pentru a asigura bunăstarea propriilor economii și societăți. Mă îndoiesc că altfel vom vedea noi investiții în Marea Neagră.
Ce alte modificări ar trebui aduse peisajului legislativ care reglementează industria de oil & gas pentru ca aceasta să devină un motor pentru redresarea economică a României – ținând cont de ponderea sa în economie prin investițiile realizate și contribuțiile aduse la bugetul de stat?
Cred cu tărie că industria petrolieră românească poate avea o contribuție majoră la revenirea economiei naționale. De asemenea, nu cred că industria petrolieră vrea un tratament sau un regim preferențial. Înlăturarea impozitului suplimentar introdus prin Legea Offshore, a obligației de tranzacționare pe piața centralizată, introdusă atât prin Legea Offshore, cât și prin Legea Gazelor și revocarea OUG 114/2018 ar fi suficiente pentru a reseta industria. Să nu uităm că industria energetică generează a parte importantă din PIB-ul României atât prin aportul direct cât și prin efectul multiplicator la nivel orizontal în economia națională pe care investițiile în acest sector le generează. Practic, segmente importante ale economiei românești există datorită acestor investiții cheie. Apoi, ar fi binevenite și alte modificări și actualizări ale legislației și rolului autorităților adecvate realităților anului 2020, cum ar fi dimensionarea aparatului ANRM la adevăratele nevoi ale acestei entități atât de importante, precum și lărgirea sferei mandatului și autonomiei acesteia, declasificarea informațiilor sau revizuirea legislației specifice a ANRE.
Analiștii estimează efecte negative pe termen lung în economie din cauza pandemiei de Covid-19. Care sunt măsurile pe care ar trebui să le adopte statul român pentru a stimula jucătorii importanți din domeniu să continue investițiile și a evita, până la urmă, un blocaj investițional?
Ca peste tot în lume, industria petrolieră are nevoie de sprijin din partea statului în aceste vremuri dificile. Blocajul investițional în domeniul petrolier, cel puțin cu privire la acele noi proiecte care au potențialul de a schimba peisajul economic național în mod radical și de a crește exponențial importanța strategică a României la nivel regional și European, este o realitate în peisajul economic românesc. Privind înainte, cred că statul român ar trebui să trateze investitorii ca adevărați parteneri pe termen lung în procesul de creștere economică și consolidare a bunăstării la nivel național.
În această dinamică atipică pentru industria de oil & gas, cum evaluați comportamentul de business al jucătorilor din industrie cu investiții existente sau în curs de implementare? Există și oportunități în această criză?
România are potențialul de a fi un game-changer al industriei petroliere offshore din această zonă a lumii, însă, pentru a-și atinge cotele maxime de performanță, trebuie să atragă și să păstreze acele companii care au posibilitatea investirii în locuri mai “prietenoase” din lume, nu să îi pedepsească.
Cum vedeți viitorul industriei de oil & gas la nivel mondial, care sunt tendințele ținând cont de provocările geopolitice și de crizele suprapuse: pandemia, criza economică, criza socială?
La nivel global și privind orizontul de timp al următoarelor decenii, dezvoltările de gaze din sectorul românesc al Mării Negre ar putea deveni un actor esențial în tranziția Uniunii Europene către zero emisii și, în același timp, să asigure securitatea energetică a țării, să genereze locuri de muncă înalt calificate și venituri noi și importante la bugetul de stat, precum și oportunități noi pentru mediul de afaceri local. Ținând cont în special de timpul îndelungat și costurile semnificative pentru dezvoltarea proiectelor petroliere offshore, “fereastra oportunității” pe care România o are în această direcție este acum. Mai târziu s-ar putea să fie prea târziu.
Care sunt planurile societății Ijdelea Mihăilescu pentru a doua jumătate a acestui an?
Pe de o parte, planul nostru este să continuăm să susținem clienții noștri în proiectele de mare anvergură din domeniul energetic având încrederea că vom naviga cu succes orice efect negativ aferent crizei COVID-19, în mod special acela al scăderii drastice a prețului petrolului. Pe de altă parte, ne dorim să începem alte proiecte noi, unele dintre acestea fiind proiecte de M&A inițiate ca urmare a crizei existente.
Un material Legal Marketing
