Autori: Loredana POPESCU, Partner; Iulia BARBU, Attorney-at-law
Asistența de specialitate de sănătate publică reprezintă un domeniu de actualitate și totodată o etapă importantă ce trebuie parcursa de către persoanele fizice sau juridice, ce au în plan să desfasoare o activitate ce implică un risc pentru sănătatea publică.
În scopul prevenirii situațiilor care ar putea determina îmbolnăvirea populației, au fost implementate proceduri de reglementare sanitară pentru realizarea proiectelor de amenajare, amplasare, construire și pentru funcționarea activităților ce implică diferite riscuri asupra sănătății.
Asistența de specialitate de sănătate publică constituie procedura administrativ-profesională prin care persoanele fizice sau juridice, titulare ale unei activități, sunt informate asupra modului de îndeplinire a prevederilor legale în vigoare privind sănătatea publică în cazul în care acestea doresc să pună în funcțiune un obiectiv ce ar putea constitui un risc pentru starea de sănătate a populației.
Procedura asistenței de specialitate de sănătate publică este reglementată prin Ordinul 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației.
Ordinul 1030/2009 ne oferă o imagine clară asupra autorităților ce dețin competența să examineze conformitatea procedurilor instituite. În acest sens, autoritatea competentă este reprezentată de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local, precum și serviciile din cadrul ministerelor cu rețea sanitară proprie.
Abordând noțiunea de servicii publice deconcentrate, conform art. 5 al Ordonanței de Urgență nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, aceasta întruchipează structurile de specialitate ale ministerelor și ale altor organe de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale ale administrației publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în concordanță cu obiectivele politicilor și strategiilor sectoriale ale Guvernului.
Competența de acordare a consultațiilor de specialitate la cererea terților revine Departamentului de supraveghere în sănătate publică din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București, în conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București.
Având în vedere că solicitarea și implicit obținerea asistenței de specialitate de sănătate publică este concentrată asupra activităților cu risc pentru starea de sănătate a populației, enumerăm câteva dintre activitățile prevăzute de lege: prelucrarea și conservarea cărnii; distilarea, rafinarea și mixarea băuturilor alcoolice; fabricarea de echipamente pentru radiologie, electrodiagnostic și electroterapie; fabricarea de dispozitive, aparate și instrumente medicale stomatologice; colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase și nepericuloase; hoteluri și restaurante; diferite forme de învățământ etc.
În scopul obținerii asistenței de specialitate de sănătate publică, titularul unei activități cu risc pentru starea de sănătate a populației are obligația de depune următoarea documentație:
(i) cerere și documente aferente specifice domeniului activității;
(ii) schița de amplasare în zonă, cu menționarea vecinătăților imediate;
(iii) proiectul obiectivului din care să reiasă circuitele funcționale, destinația spațiilor și suprafețele acestora;
(iv) memoriul tehnic privind descrierea obiectivului și a activității care se desfășoară sau se va desfășura în acesta;
(v) dovada achitării tarifului de asistență de specialitate de sănătate publică.
După depunerea documentației la autoritatea competentă de către titularul activității, cererea acestuia privind acordarea de asistență de specialitate de sănătate publică va fi soluționată de către personalul de specialitate desemnat din cadrul serviciului, biroului sau compartimentului, conform atribuțiilor specifice stabilite. În urma efectuării analizei asupra documentației și a evaluării obiectului, autoritatea competentă eliberează o notificare de specialitate de sănătate publică privind respectarea legalității, ce poate conține adițional și propuneri de modificare și recomandări pentru asigurarea conformității.
Art. 19 din Ordinul 1030/2009 instituie obligația de soluționare a cererilor de asistență de specialitate de sănătate publică în maximum 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea acestora, notificarea rezultată urmând a fi semnată de conducerea autorității competențe.
În practică, se poate întâmpla ca cererea să nu fie soluționată în termenul legal, astfel că se pune întrebarea dacă în această ipoteză putem considera aplicabilă procedura aprobării tacite a cererii nesoluționate în termen.
Supunem atenției ipoteza reglementată de Codul Civil, cu privire la acceptarea tacită. Conform art. 1196 alin. (2), tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări.
În acest sens, se pune problema dacă simplă tăcere sau inacțiunea părților reprezintă o formă de acceptare. Ca regulă generală, tăcerea, prin ea însăși, nu constituie o modalitate de exteriorizare a consimțământului. În mod excepțional, tăcerea sau inacțiunea pot reprezenta un mod de acceptare, cu condiția ca acest fapt să rezulte din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări.
Având în vedere condițiile expuse mai sus, prevederile art. 1196 alin. (2) C. Civ. vor fi coroborate cu cele ale art. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. În conformitate cu acest text de lege:
,,(1) Procedura aprobării tacite se aplică tuturor autorizațiilor emise de autoritățile administrației publice, cu excepția celor emise în domeniul activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munițiilor și explozibililor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și a autorizațiilor din domeniul siguranței naționale.
(2) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, la propunerea motivată a fiecărei autorități a administrației publice interesate, și alte excepții de la aplicarea procedurii aprobării tacite.”
Din economia acestor prevederi legale, putem observa că în cazul procedurii aprobării tacite, domeniile exceptate sunt enumerate într-un mod exhaustiv. Reglementarea unor noi excepții se poate realiza exclusiv prin intermediul unor completări, respectiv modificări adoptate printr-o hotărâre de guvern.
În înțelesul art. 3 alin. 1 lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 27/2003, termenul de autorizație are o accepțiune extinsă, cuprinzând avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării. În același timp, autoritățile administrației publice ce au competență de a emite autorizații au obligația de a afișa la sediul acestora și, după caz, pe pagină proprie de internet lista autorizațiilor cărora le este aplicabilă procedura aprobării tacite din domeniul de activitate al autorităților respective.
Ceea ce este esențial de menționat este faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 27/2003, după expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizației și în lipsa unei comunicări scrise din partea autorității administrației publice, solicitantul poate desfășura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea. Pentru obținerea documentului oficial prin care se permite desfășurarea activității, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorității în cauză sau direct instanței judecătorești.
Având în vedere că textul de lege este de strictă interpretare iar excepțiile sunt enumerate limitativ, trebuie să stabilim dacă notificarea de specialitate de sănătate publică, fiind emisă de autoritățile administrației publice, se regăsește în sfera de aplicabilitate a Ordonanței de Urgență nr. 27/2003.
Pentru a incerca sa gasim un raspuns la aceasta intrebare, plecam de la regimul juridic al notificarii de specialitate de sanatate publica. In acest sens, art. 1 lit. i) din Ordinul nr. 1030/2009 se refera la aceasta notificare ca fiind un act tehnic eliberat in scris de autoritatea competenta. Acest act este considerat ca un act pregatitor in vederea obtinerii autorizatiei de construire, putand fi asadar incadrat in categoria operatiunilor administrative prealabile autorizarii la care se refera art. 3 alin. 1 lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 27/2003.
Cu privire la sfera de aplicabilitate a autorizatiei, prin Decizia nr. 13/2013 data in solutionarea recursului in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanță de Urgență nr. 27/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca noțiunea de „activitate” la care se refera acest articol are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de „întreprindere”, iar nu o activitate ocazională, cum este aceea de construire a unui imobil, în temeiul unei autorizații emise pe baza documentației de urbanism prevăzute de lege.
In solutionarea recursului in interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că procedura aprobării tacite nu este aplicabilă în cazul autorizațiilor de construire, certificatelor de urbanism și documentațiilor de urbanism prevăzute în art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și în art. 29 și 44 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Apelând la principiul de drept „accesorium sequitur principale”, putem afirma că o consecință a neîncadrării în sfera domeniilor acceptate ca fiind supuse aprobării tacite a autorizațiilor de construire, a certificatelor de urbanism și a altor documentații de urbanism prevăzute în art. 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, nici operațiunile sau actele premergătoare emiterii lor, în cazul nostru – notificarea de specialitate de sănătate publică, nu sunt supuse prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 27/2003.
Drept consecință, în domeniul urbanismului și autorizării construcțiilor, în lipsa unor dispoziții normative speciale care să permită expres aplicarea procedurii aprobării tacite, lipsa de acțiune a autorității publice, ilustrată prin nesoluționarea cererii în termenul legal instituit, poate fi atacată pe calea acțiunii prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din aceeași lege, nefiind aplicabilă procedura reglementată în Ordonanță de Urgență nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
În aceeași notă, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiei nr. 7301 din 15 noiembrie 2013 ilustrează faptul că nu trebuie să înțelegem că orice domeniu este supus procedurii aprobării tacite, având în vedere că dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 27/2003 se aplică în mod restrictiv, doar în cazul desfășurării unei activități, prestării unui serviciu sau exercitării unei profesii. Astfel, Curtea a afirmat că ipoteza în care este solicitată autorității publice acordarea unei finanțări, această situație excede sfera de interpretare și aplicare a cadrului legal instituit.
În practică, întârzierile ce intervin în procesul de emitere a notificării sau absența unui răspuns din partea autorității publice emitente, sunt susceptibile de a crea prejudicii semnificative pentru solicitant. Având în vedere faptul că notificarea de specialitate nu se încadrează în sfera de aplicabilitate a Ordonanței de Urgență nr. 27/2003, prin opiniile existente în jurisprudența națională a fost statuat faptul că împotriva întârzierilor produse în cazul emiterii notificării de specialitate de sănătate publică, solicitanții nu se pot prevala de beneficiile aprobării tacite, fiind nevoiți să apeleze la ajutorul instanțelor naționale de contencios-administrativ.
Un material Legal Marketing
