Interesul companiilor pentru încheierea de acorduri de preț în avans (APA) cu ANAF a crescut în ultima perioadă, arată datele Fiscului, dar aceste înțelegeri, prin care ANAF aprobă în avans un preț de tranzacție între părți afiliate, rămân încă un instrument insuficient utilizat, afirmă, într-o analiză transmisă Profit.ro, Aurora Preda, senior consultant, Prețuri de transfer, Mazars România, și Ana-Maria Iatcu – consultant, Prețuri de transfer, Mazars România. Tranzacțiile care fac obiectul APA nu mai pot fi verificate/ajustate ulterior de ANAF în cazul unei inspecții fiscale privind prețurile de transfer.
"Un număr din ce în ce mai mare de contribuabili care derulează tranzacții cu persoane afiliate optează pentru obținerea unui Acord de Preț în Avans. Principalul avantaj al APA este acela că ANAF își dă acordul cu privire la modul în care este stabilit prețul unei tranzacții cu o persoană afiliată, eliminându-se astfel riscul unei ajustări în urma căreia ar apărea obligații fiscale suplimentare. Optiune pe care o recomandam companiilor care fac parte dintr-un grup de întreprinderi” consideră și Liviu Gheorghiu, senior manager, Prețuri de transfer, Mazars România.
Conform rapoartelor de performanță ale ANAF, în perioada 2015-2017 au fost emise 10 acorduri de preț în avans, după cum urmează:
- 5 acorduri de preț în avans unilaterale, în anul 2017;
- 1 acord de preț în avans unilateral, în anul 2016;
- 4 acorduri de preț în avans în anul 2015, dintre care 3 au fost de natură bilaterală, fiind încheiate de administrațiile fiscale din România și Elveția.
În baza acelorași rapoarte, se află în curs de soluționare 25 de cereri privind emiterea de acorduri de preț în avans, respectiv 14 cereri pentru acorduri unilaterale și 11 cereri pentru acorduri bilaterale cu administrațiile fiscale din Germania, Grecia, Elveția, Luxemburg și Suedia.
De asemenea, în aceeași perioadă au fost emise și 118 soluții fiscale individuale anticipate și 13 proceduri amiabile, după cum urmează:
- În anul 2017 au fost emise 36 de soluții fiscale individuale anticipate și au fost finalizate 3 proceduri amiabile;
- În anul 2016 au fost emise 49 de soluții fiscale individuale anticipate și au fost finalizate 4 proceduri amiabile;
- În anul 2015 au fost emise 33 de soluții fiscale anticipate și au fost finalizate 6 proceduri amiabile.
Numărul inspecțiilor fiscale care vizează prețurile de transfer a crescut semnificativ în ultimii ani, pe fondul discuțiilor privind nivelul profiturilor obținute de societățile multinaționale care își desfășoară activitatea în România. Totuși, valoarea obligațiilor fiscale suplimentare a scăzut în anul 2017 față de anul 2015.
În cursul anului 2017 au fost efectuate un număr de 24.533 de inspecții fiscale și 16.863 de controale inopinate. Comparativ cu perioada anterioară, când ANAF a efectuat 48.676 de inspecții fiscale și controale în anul 2016, respectiv 61.054 de inspecții fiscale și controale în anul 2015, numărul inspecțiilor fiscale și al controalelor a scăzut semnificativ în anul 2017.
CITEȘTE ȘI După minivacanța din august, ANAF prelungește programul de lucru până pe 7 septembrieÎn urma controalelor fiscale efectuate, în care a fost verificat și dosarul de prețuri de transfer, în cursul perioadei 2015 – 2017, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în valoare cumulată de peste 330 de milioane de lei:
- în 2017: obligații fiscale suplimentare în valoare de 60 milioane lei, iar piederea fiscală a fost diminuată cu suma de 316,4 milioane lei;
- în 2016: obligații fiscale suplimentare în valoare de 87 milioane lei, iar piederea fiscală a fost diminuată cu suma de 428,1 milioane lei;
- în 2015: obligații fiscale suplimentare în valoare de 192 milioane lei, iar piederea fiscală a fost diminuată cu suma de 334 milioane lei,.
Baza impozabilă stabilită suplimentar în urma verificărilor din perspectiva prețurilor de transfer în anul 2017, a fost de 1 miliard lei.
Selectarea contribuabililor care vor fi supuși inspecțiilor fiscale se realizează în baza efectuării unei analize de risc. Printre cei mai importanți factori care contribuie la creșterea gradului de risc se regăsesc: pierderile fiscale înregistrate de contribuabili și realizarea unor marje de profit inferioare mediei obținute pe piață, în domeniul de activitate respectiv.