Ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, afirmă că vrea ”reducerea masivă” a evaziunii fiscale până la finalul anului 2022 și estimează că asta ar putea aduce la buget un plus de un miliarde de euro.
”Următoarea țintă: reducerea decalajului fiscal din TVA cu 5 puncte procentuale până la finalul anului 2022! Cum: reducerea masivă a evaziunii fiscale prin “Radarul măfurilor”, factură electronică, case de marcat conectate la ANAF, informatizarea vămilor” a trasmis ministrul.
Potrivit acestuia, rezultatul acestei acțiuni ar fi ”un miliard de euro în plus cu care să-i suținem pe românii care muncesc cinstit și trăiesc decent”.
Deficitul global de încasare a TVA în statele membre ale UE a scăzut cu aproximativ șapte miliarde euro în 2019 comparativ cu 2018, însă în România a crescut de la 29,1 miliarde lei în 2018, până la 35,1 miliarde lei în 2019, arată ultimul raport publicat de Comisia Europeană.
Conform acestui document, în 2019, România a înregistrat cel mai mare deficit de încasare a TVA la nivel național, cu o pierdere de 34,9% din veniturile din TVA (comparativ cu 32,7% în 2018), urmată de Grecia (25,8%) și Lituania (23,5%). Cele mai mici deficite au fost înregistrate în Croația (1%), Suedia (1,4%) și Cipru (2,7%). Comisia Europeană subliniază că, în termeni relativi, România a avut cel mai mare deficit de încasare a TVA din UE pe întreaga perioadă 2015-2019.
În termeni absoluți, în 2019 cele mai mari deficite de încasare a TVA au fost înregistrate în Italia (30,1 miliarde euro), Germania (23,4 miliarde euro), Franța (13,858 miliarde euro) și România (7,411 miliarde de euro).
Executivul comunitar subliniază că. în majoritatea statelor membre, variația absolută de peste an a deficitului de încasare a TVA a fost mai mică de 2 puncte procentuale. În ansamblu, ponderea deficitului de încasare a TVA a scăzut în 18 state membre. Pe lângă Croația și Cipru, cele mai semnificative scăderi ale deficitului de încasare a TVA s-au înregistrat în Grecia, Lituania, Bulgaria și Slovacia (între -3,2 și -2,2 puncte procentuale în aceste patru țări). Suedia, Finlanda și Estonia au obținut rezultate bune dintr-o perspectivă diferită: în aceste țări, autoritățile fiscale reușesc de ani de zile să limiteze pierderile de venituri din TVA la mai puțin de 5% din valoarea TVA datorate. Cele mai mari creșteri ale deficitului de încasare a TVA au fost observate în Malta (+5,4 puncte procentuale), Slovenia (+3 puncte procentuale) și România (+2,3 puncte procentuale).
"În pofida tendinței pozitive înregistrate în ultimii ani, deficitul de încasare a TVA rămâne o preocupare majoră - în special având în vedere nevoile imense în materie de investiții pe care statele noastre membre trebuie să le abordeze în următorii ani. Cifrele din acest an corespund unei pierderi de peste 4.000 euro pe secundă. Acestea sunt pierderi inacceptabile pentru bugetele naționale și înseamnă că cetățenii de rând și întreprinderile trebuie să compenseze deficitul prin alte impozite pentru a plăti pentru servicii publice vitale. Trebuie să depunem eforturi comune pentru a combate frauda în materie de TVA, o infracțiune gravă care afectează buzunarele consumatorilor, ne subminează sistemele de protecție socială și epuizează trezoreriile guvernamentale", a declarat comisarul pentru economie, Paolo Gentiloni.
În termeni nominali, deficitul global de încasare a TVA în UE a scăzut cu aproape 6,6 miliarde euro, ajungând la 134 de miliarde euro în 2019, ceea ce reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de scăderea de 4,6 miliarde euro înregistrată în anul precedent. Deși deficitul global de încasare a TVA s-a îmbunătățit între 2015 și 2019, amploarea completă a impactului pandemiei de COVID-19 asupra cererii consumatorilor și, prin urmare, a veniturilor din TVA în 2020 este încă necunoscută.
Pierderile de venituri din TVA au un impact extrem de negativ asupra cheltuielilor pe care administrațiile publice le alocă bunurilor și serviciilor publice de care depindem cu toții, cum ar fi școlile, spitalele și transporturile. În același timp, TVA neîncasată ar putea avea și un efect pozitiv, întrucât statele membre depun eforturi pentru a acoperi datoria contractată în timpul redresării inițiale în urma pandemiei de COVID-19 sau pentru a ridica nivelul ambițiilor în materie de finanțare a combaterii schimbărilor climatice.
