Contractul de muncă ”la cerere”, respectiv cel ”cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat” constituie două tipuri de noi contracte de muncă ce vor fi introduse în Codul Muncii, în ideea că vor răspunde nevoii de flexibilizare a pieţei muncii din România, conform unui proiect legislativ votat de Senat și care mai trebuie doar adoptat și de către deputați.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Inițiatorul proiectului, prezentat anterior de Profit.ro, este fostul ministru al Muncii Raluca Turcan, alături de mai mulți colegi din PNL.
Susținătorii măsurii arată că ”se simte nevoia de autonomie în desfăşurarea activităţilor, angajaţii percep de asemenea nevoia să îşi organizeze programul de lucru pentru a putea susţine, în paralel, două servicii”.
Contractul de muncă “la cerere” reprezintă contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului în termenul stabilit în contract, dar care nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activităţii pentru care este solicitat.
Angajatorul are obligaţia de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat, dar nu mai puţin de salariul aferent unui număr de cel puţin 32 ore/lună.
Inițiatorii prevăzuseră utilizarea contractului individual de muncă ”la cerere” doar în anumite domenii, precum agricultură, vânătoare şi servicii anexe; organizarea expoziţiilor, târgurilor şi congreselor sau publicitate, dar articloul respectiv a fost eliminat din proiect în comisiile de specialitate. Senatorii arată că prin această modficiare noul tip de contract poate fi folosit în mai multe domenii.
Salariatul încadrat cu contract de muncă la cerere se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă.
Contractul de muncă cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii.
Acest tip de contract poate fi încheiat doar de către angajatori care aparţin aceluiaşi grup de întreprinderi. Grupul de întreprinderi reprezintă structura formată din două sau mai multe întreprinderi, din care una dintre acestea exercită controlul asupra celorlate întreprinderi din grup.
Angajatorii semnatari ai contractului răspund în solidar pentru drepturile cuvenite salariatului, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi în lege.
În cazul în care angajatorul care exercită controlul asupra celorlalţi angajatori din grup, semnatari ai contractului individual de muncă, nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariat, acestea vor fi îndeplinite de oricare dintre ceilalţi angajatori.
În cazul în care niciunul dintre angajatori nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de salariat, acesta are dreptul de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.
Inițiativa prevede și amenzi cuprinse între 5.000 și 30.000 pentru neresepctarea drepturilor și condițiilor de muncă stabilite.
După cum a relatat Profit.ro, și PSD a mers și mai departe, iar senatorii acestui partid s-au gândit să introducă în Codul Muncii un nou tip de contract de muncă, intitulat ”contractul de zero ore”, prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere.
După ce Guvernul, Consiliul Economic și Social și Consiliul Legislativ au avizat negativ proiectul, inițiatorii au decis săptămâna aceasta retragerea inițiativei.
Atât Consiliul Economic și Social, cât și Guvernul au arătat că astfel de contracte nu asigură nicio predictibilitate, vulnerabilizând angajatul inclusiv din perspectiva drepturilor sociale.
