ANAF a derulat o serie de inspecții fiscale care vizează firmele de transport rutier, consecințele fiind în multe cazuri reîncadrarea ca venituri salariale a diurnelor acordate de aceștia angajaților. Întrucât inspecțiile ANAF vizează de obicei perioade lungi, sumele stabilite sunt mari, în unele cazuri putând duce chiar la colapsul firmei respective. La nivelul Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF au fost soluționate cazuri în favoarea firmelor care au contestat sumele stabilite suplimentar de inspectori. Profit.ro publică o decizie, de 65 de pagini, de admitere a contestației unei firme, care include argumentele aduse de firmă, dar și concluziile comisiei.
O astfel de decizie, cu datele de identificare ale firmei anonimizate conform procedurilor privind secretul fiscal, a fost luată în urmă cu câteva luni de direcția pentru soluționarea contestațiilor. Potrivit informațiilor Profit.ro, decizia a fost luată în aprilie 2021 în cazul unei companii multinaționale și a vizat desființarea unei impuneri de peste 5 milioane de euro, rezultată din recalificarea diurnelor în venituri cu caracter salarial.
Potrivit documentului ANAF, șoferii firmei respective au fost încadrati, preponderent, la salariul minim pe economie din România, pentru care au fost reținute, calculate, declarate și plătite la bugetul statului și bugetul asigurărilor impozitul pe salarii și contribuțiile aferente, iar diferența de plată până Ia venitul obținut de către fiecare șofer a fost acordată acestuia sub formă de diurnă, pentru care nu s-au calculat, reținut și plătit impozite.
În urma nemulțumirii generate de acțiunile ANAF în rândul firmelor de transport rutier, a fost format un grup de lucru între reprezentanți ai acestora, oameni din cadrul ANAF și din Ministerul Finanțelor. Grupul de lucru are ca scop clarificarea legislației, dar până în prezent nu a condus la rezultate concrete în acest sens.
Din decizia Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF
Societatea a susținut
- organele de inspecție fiscală nu au respectat soluții juridice anterioare pentru o situație de fapt identică, încãlcând principiile securității juridice și protecției încrederii legitime;
- echipa de inspecție fiscală a încălcat principiul proporționalității;
- organul de inspecție fiscală a încălcat principiul cooperării loiaie;
- echipa de inspecție fiscală a încălcat dreptul la apărare al contribuabilului viciind procesul de inspecție fiscală;
- organele de inspecție fiscală și-au depășit atribuțiile.
- nelegalitatea constatarilor organelor de inspectie fiscala generand obligații suplimentare de plată stabilite în sarcina societății cu titlu de impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii;
Concluziile Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor
- Astfel, reîncadrarea efectuata de organele de inspecție fiscală nu este realizabilă în orice manieră, ci ea trebuie să tindă la surprinderea scopului real al tranzacției/activității, și astfel nu se poate face într-o modalitate arbitrară și care să nu presupună o legătură rezonabilă și un minim de indicii/probatorii, față de tranzacția/activitatea în care are loc reîncadrarea potrivit art. 11 din Codul fiscal, cu observarea scopului și conținutului tranzacției/activității despre a cărei reîncadrare este vorba, sau să ia în considerare mijloace de probă în acest sens. Mai mult decât atât, potrivit alin. 1 al art. 11, reîncadrarea are o finalitate certă, de vreme ce ea se face pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității. Justificarea ei rezidă în aceea de a pune in acord realitatea juridică cu realitate faptică, și in acest fel se fundamentează și această abilitare specială a organului fiscal, conferită de acest text de lege, de a ignora și schimba aparența unei operațiuni.
- Organul de solutionare reține că aplicarea art.11 din Codul fiscal trebuie să se bazeze pe analiza concretă a fiecărui caz în parte, respectiv a elemntelor obligatorii din contractele de muncă privitoare la acordarea diurnei în raport cu conținutul economic al activității desfășurate și să demonstreze cu ajutorul mijloacelor de probă prevazute de lege, că forma juridică a acestor contracte nu reflectă conținutul economic al activității desfășurate.
Organele de inspecție ar fi trebuit să analizeze natura sumelor acordate șoferilor care își desfășoară activitatea în domeniul transportului internațional coroborat cu aspecte de detaliu prezentate mai sus.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea în cauza C-815/18 unde se se stabilesc condițiile privind calitatea de lucrători detașați a șoferilor în cauză, respectiv Curtea a amintit că, pentru ca un lucrător să fie considerat detașat „pe teritoriul unui stat membru”, desfășurarea muncii sale trebuie să prezinte o legătură suficientă cu teritoriul respectiv. Existența unei astfel de legături este stabilită în cadrul unei aprecieri globale a unor elemente cum sunt natura activităților desfășurate de lucrătorul în cauză pe teritoriul respectiv, gradul de intensitate a legăturii activităților acestui lucrător cu teritoriul fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea, precum și partea pe care respectivele activități pe aceste teritorii o reprezintã în ansamblul serviciului de transport. -
În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, organul de soluționare a contestației reține din analiza raportului de inspecție fiscală că organele de inspectie fiscala nu au efectuat o analiza a operatiunilor prin prisma îndeplinirii/neîndepIinirii tuturor condițiilor referitoare la activitatea de transport rutier internațional de mărfuri și instituția delegării/detașării transnaționale aferentă acestei activități, neexistând constatări cu privire la excepțiile prevazute de la aplicarea Legii nr.16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, respectiv ale Legii nr.344/2006, privind transpunerile legislației comunitare coroborate cu analiza documentară privind stabilirea naturii sumelor achitate angajaților în funcția de șofer.
Prin urmare, se reține că invocarea unor dispoziții legale, nu este suficientă pentru determinarea tratamentului fiscal prevăzut de lege pentru operațiuniie ce au făcut obiectul inspecției fiscale, în măsura în care nu este analizată starea de fapt în integralitatea ei, așa cum rezultă ea din documentația relevantă disponibilă și nu este stabilită legătura de cauzalitate dintre situația de fapt constatată și normele legale aplicabile, astfel încât consecințele fiscale să fie rezultatul direct al aplicării normelor respective.
Astfel, având in vedere cele prezentate, organul de soluționare a contestației se află în imposibilitatea de a se pronunța asupra naturii operațiunilor respective, impunându-se analizarea temeinică a tuturor aspectelor legate de efectuarea acestor operațiuni, respectiv analizarea tuturor informațiilor și documentelor necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabiiului, ținând cont totodată că, potrivit dispozițiilor art. 55 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date și informații aflate în orice mediu de stocare, precum și alte mijloace materia/e de probă, care nu sunt interzise de lege.
De asemenea, organele de inspectie fiscala vor avea în vedere si jurisprudenta națională invocată de contestatară. -
În consecință, având în vedere cele precizate mai sus, documentele anexate la dosarul contestației, precum și normele legale aplicabile în materie, în speță se va face aplicațiunea prevederilor art.279 alin.(3) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu alin.(4) al aceluiași articol și cu pct.1i.4 din OPANAF nr.3741/2015 privind aprobarea instructiunilor pentru aplicarea titlului VIll din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și se va desființa parțial
Decizia de impunere nr. XX 2020 emisă de către organele de inspectie fiscala din cadrul Administratiei Judetene a Finantelor Publice XX , pentru suma de xx Iei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii in suma de xx Iei si contribuții sociale aferente în sumă totală de xx Iei, urmând ca organul emitent, prin altă echipă de inspecție fiscală decât cea care a încheiat actul desființat să procedeze la refacerea inspecției fiscale, care trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum și considerentele reținute în motivarea prezentei decizii de soluționare a contestației care au condus la desființare, având obligația, totodată, să țină cont de toate argumentele și documentele prezentate de contribuabil în susținerea cauzei.
Cu ocazia refacerii inspecției fiscaie organele de inspecție fiscală vor depune toate diligențele pentru clarificarea situației fiscale a contribuabilului, cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente în prezenta cauză.
