Dacă indemnizațiile de concedii medicale pot fi impozitate ca venit, ele nu pot fi taxate și cu contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), pentru că ar intra în contradicție cu esența noțiunii de asigurare, indemnizațiile constituindu-se, în principal, din primele de asigurare plătite de asigurați, a transmis Consiliul Legislativ Guvernului. Executivul a anunțat atât săptămâna trecută, cât și astăzi că a reglementat care tipuri de concedii medicale sunt scutite de plata CASS.
De ce este important: Taxarea concediilor medicale cu CASS, fără a diferenția în funcție de gravitatea bolii, a fost introdusă de Guvernul Ciolacu cu aplicaree de la începutul acestui an, cu argumentul că fără această contribuție, un asigurat în sistemul public de sănătate, căruia îi este asigurat 100% din venituri pe perioada concediului medical, ajunge să câștige mai mult decât venitul său net.
”Dacă doriți să dau venituri mai mari celui care, cu voie sau fără voia sa, a răcit și stă 5 zile acasă, nu am să o fac, să încurajez ca cel care e răcit și stă acasă să primească cu 10% mai mult decât cel care este la serviciu, nu am să o fac”, spunea recent, într-o vizită la Spitalul Fundeni din Capitală, premierul Marcel Cioiacu.
Deși anunțase de săptămâna trecută că a adoptat o ordonanță de urgență în acest scop, Guvernul nu a mai trimis-o însă la publicare în Monitorul Oficial și s-a reunit din nou astăzi, pentru a stabili scutirea de la plata CASS în cazul mai multor afecțiuni cronice, printre care și cele oncologice, dar și alte afecțiuni severe, cum sunt HIV/SIDA sau arsurile.
Consiliul Legislativ, care avizează din punct de vedere al respectării tehnicii legislative, cât și al legalității, toate actele normative, a transmis că o astfel de taxare este discriminatorie și contrazice normele juridice din legislație privind asigurarea de sănătate.
Argumentele Consiliului Legislativ
Redăm mai jos, integral, argumentația Consiliului Legiuslativ:
”Precizăm că indemnizația de asigurări sociale de sănătate aferentă unui concediu medical nu este acordată pentru simplul fapt că o persoană suferă de o afecțiune, mai mult sau mai puțin gravă, care necesită durată mai mică sau mai mare de vindecare sau recuperare, urmează să nască sau a născut, îngrijește copilul bolnav sau există un risc epidemiologic ori în alte cazuri vizate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, ci aceasta trebuie să aibă calitatea de asigurat (în virtutea legii sau pe bază de contract de asigurare) pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, așa cum prevede art. 1 din același act normativ.
În ceea ce privește accepțiunea juridică noțiunii de asigurare, genul proxim se deduce din art. 2199 din Codui civil, iar diferența specifică (una dintre acestea) se reflectă în asigurarea socială de sănătate. Potrivit Codului civil, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
Prin urmare, elementele generale ale oricărei asigurări sunt: plata periodică a unei prime de către asigurat asigurătorului; producerea sau nu a unui risc asigurat (contractul fiind aleatoriu); plata unei indemnizații, de regulă către asigurat, în cazul producerii riscului asigurat.
Asigurarea socială de sănătate, nu se poate abate de la sensul general al noțiunii de contract de asigurare, prima plătită asigurătorului (statul) fiind chiar contribuția de asigurări sociale de sănătate, obligatorie (de regulă) sau benevolă pe bază de contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, riscul asigurat constând în producerea situațiilor enumerate la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 (naștere, îmbolnăvirea asiguratului sau a unei rude, epidemie), iar indemnizația ce trebuie plătită de asigurător este chiar indemnizația de asigurări sociale de sănătate aferentă unui concediu medical.
De altfel, chiar la art. 7 pct.10 din Codul fiscal se prevede că prin contribuții sociale obligatorii se înțelege „prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare”.
Astfel, dacă indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă este în mod evident un venit, calificat ca fiind asimilat celor din salarii de Codul fiscal, putând fi supus impozitului pe venit, aceeași indemnizație nu poate fi purtătoare de obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, pentru că ar intra în contradicție cu esența noțiunii de asigurare, indemnizațiile de asigurare constituindu-se, în principal, din primele de asigurare plătite de asigurați.
Același raționament se aplică și în cazul contribuțiilor de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, care nu pot fi stabilite asupra pensiilor sau altor drepturi de asigurări sociale, dat fiind că acestea se constituie din sume plătite cu titlu de contribuții de asigurări sociale la respectivul buget.”
