Companiile românești și străine, prin marile organizații ale mediului de afaceri, au acuzat astăzi Guvernul că nu ține cont de opiniile sectorului privat, iar atunci când organizează consultări, acestea sunt doar de formă, cu termene foarte scurte, care fac imposibilă o discuție concretă privind măsurile cu impact amplu la nivelul economiei luate de Executiv. De asemenea, companiile au avertizat că schimbările foarte puternice de natură fiscală, cum sunt cele prezentate săptămâna trecută într-un proiect de modificare a Codului fiscal, îngreunează afacerile și alungă investitorii, care nu știu pe ce baze să-și facă planuri nici pentru anul următor.
La conferință au participat organizații reprezentând mai mult de 50% din economia României și peste 60% din exporturi.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Dragoș Anastasiu, reprezentant Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR), presedinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane (AHK Romania)
Lipsa unui dialog real, deschis, cinstit, transparent între mediul de afaceri și autorități creează și întreține un sentiment profund de neîncredere și îngrijorare, pentru că vorbim de o lipsă de predictibilitate, de care o economie are nevoie cel mai mult.
Am fost martorii unei avalanșe de idei și propuneri anul acesta (în ce privește Codul Fiscal, n.r.), unele implementate, altele nu. Sunt 11 acte normative care au schimbat anul acesta Codul Fiscal. Unele dintre aceste măsuri le regăsim în Programul de guvernare. Dar dacă acest program nu este contextualizat într-un buget multianual, el nu poate fi analizat. Mesajul nostru este foarte simplu – Haideți să tragem aer în piept, haideți să intrăm într-un dialog real toți cei implicați în aceste măsuri, pornind de la pensionari, angajați, finanțatori, politicieni, autorități, președinție, mediul de afaceri, haideți să facem stop. Să tragem aer în piept și să ne luăm 3-4 luni, cât este nevoie, pentru a analiza, pentru a face un studiu de impact pe care noi nu l-am văzut și pentru a ajunge la consens. (...) Putem gândi să se implementeze anumite lucruri la mijlocul anului 2018 sau la începutul lui 2019. Suntem pe creștere economică și nu sunt motive de grabă, de heirup. Haideți să nu repetăm în următorii ani suferințele pe care le-am trăit ca înreg popor român în 2010. Nu există motive pentru așa ceva, decât o grabă pe care noi nu o înțelegem.
Daniel Anghel, Coaliția pentru Dezvoltarea României, lider CEE Taxe și impozite indirecte PwC
Anul de grație 2017 reprezintă un exemplu despre cum nu treuie inițiate și promovate măsurile de politică fiscală în România. Am început în acest an cu impozitul pe gospodărie, am continuat cu impozitul pe cifra de afaceri, vara a fost foarte fierbinte pentru că am vorbit de plata defalcată a TVA și văd că se încearcă pe final de an să încheiem apoteotic cu transferul contribuțiilor de la angajator la angajat. Asta ca să amintesc doar câteva dintre măsurile anunțate, neanalizate, nediscutate din timp cu mediul de afaceri, retrase sau modificate semnificativ. Este îngrijorătoare lipsa de predictibilitate.
Sistemul bugetar din România este ca un joc de puzzle, în care fiecare guvern mai adaugă cîte o piesă în funcție de cerințele bugetare din ce în ce mai presante. Trăim cu speranța că aacest ansamblu de piese de puzzle nu va deveni un ansamblu de piese ale unui joc de domino care încep să se dărâme în anul 2018.
Dorim să tragem un semnal de alarmă cu privire la orice inițiativă care este introdusă fără o consultare reală. Cu toții ne dorim să avem o politică fiscală coerentă, care să contribuie la un mediu fiscal predictibil, stabil și transparent. Nu ne dorim să existe un proces de adoptare în grabă, fără existența unor studii de impact și cu o frecvență crescută a ordonanțelor de urgență. A devenit îngrijorător acest fenomen în ultimul timp.
Mediul de afaceri este nemulțumit și de nerespectarea prevederilor din Codul Fiscal, care spune foarte limpede, că modifcările legislative se fac doar prin lege, promovată cu șase luni înainte de data intrării în vigoare. Ei bine, noi suntem în luna noiembrie.
De asemenea, și de nerespectarea regulilor privind dialogul social, întrucât ședințele sunt programate doar cu câteva zile înainte de publicarea actelor normative. Pentru ultima ordonanță de urgență am avut trei zile, vineri, sâmbătă și duminică. (...) Pentru rescrierea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală am lucrat 3 ani.
Faptul că se încearcă să se cauționeze orice măsură fiscală prin faptul că mediul de afaceri a fost prezent, ei bine, Coaliția pentru Dezvoltarea României nu a fost prezentă, iar asta este îngrijorător.
Dragoș Roșca, președinte Romanian Busines Leaders (RBL)
Aș dori să punctez îngrijorarea noastră ca cetățeni și ca membri ai mediului de afaceri referitor la modul în care evoluează economia României în ultimii ani. Pe dinafară pacientul arată bine, este înalt, are mușchi, se mișcă bine. Economia crește, șomajul este în scădere, la o primă vedere, economia arată bine. Pe de altă parte, dacă ducem pacientul să facă niște analize, vom constata că în 2017 avem foarte multe lucruri care seamănă cu ce aveam înainte de criză. Avem o creștere economică bazată pe consum, se adîncește deficitul comercial, crește creditarea și se majorează deficitul fiscal. Mai prost decât în anul 2008, în 2017 avem o datorie a statului de 2 ori mai mare, avem o forță de muncă mai redusă și avem o scădere semnificativă a investițiilor publice.
(În lipsa unei abordări adecvate, n.r.) riscăm să se întîmple ceea ce știm cu toții că s-a întâmplat în perioada de criză și anume ca mari companii să-și închidă porțile. Mulți angajați au trebuit să plece. Ceea ce trebuie să învățăm din aceste insolvențe este că tot companiile românești sunt cele care pierd cel mai mult.
Franz Weiler, președinte Consiliul Investitorilor Străini (Foreign Investors Council) FIC
Nu există o difernță mare între investitorii străini și cei români, decât că investitorii străini au un acces mai bun la capital. Într-o economie în creștere, e un fenomen că percepția membrilor noștri pe termen lung este negativă, cu un declin puternic în ultimele luni. Depinde de predicitbilitate. Investitorii privesc către viitor pentru a lua decizia dacă investesc sau nu, dacă să extindă sau nu o afacere. Indicatorii nu arată prea bine. Pe termen scurt este și un deficit de forță de muncă.
Radu Florescu, vicepreședinte Camera de Comerț Americană în România (AmCham România)
Pentru o economie sănătoasă este nevoie de transparență, stabilitate și predictibilitate. AmCham România consideră că politica fiscală trebuie să fie parte integrantă a unei viziuni economice pe termen lung pentru România. Aceaste modificări fiscale în regim de urgență îngreunează derularea afacerilor, scad încrederea în guvernanța economică. Astfel este afectată competitivitatea țării și capacitatea de a atrage resurse.
Cu privire la măsurile fiscale anunțate, precum mutarea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat și (creșterea plafonului la, n.r.) impozitul pe cifra de afaceri în cazul microîntreprinderilor, considerăm că acestea sunt prea complexe pentru a fi adoptate prin ordonanță de urgență. Ar fi de preferat să urmeze cursul legislativ normal, care să permită cadrul pentru consultări necesar pemntru toate părțile afectate.
Florin Pogonaru, președinte Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR)
Mesajul pe care îl transmite AOAR în momentul de față este Opriți terapia de șoc. (...) În stare de șoc s-a trecut la majorarea salariilor fără studii de impact, s-a descoperit că asta creează perspectiva unui deficit bugetar, ceea ce a produs un alt șoc, șocul panicii. În șocul panicii au început să se ia tot felul de măsuri extravagante legislativ, care ulterior au fost restrase.
Avem (în România, n.r.) o problemă cu salarii prea mici și noi, ca oameni de afaceri, o știm. O întâlnim la oameni care pleacă dacă salariile rămân prea mici. Este clar că nu prin terapie de șoc, prin măsuri guvernamentale, poți să crești aceste salarii. Trebuie să creezi sursa creșterii acestor salarii făcând investiții și stimulând producția.
Ar trebui să oprim terapia de șoc, să trecem la muncă. S-a vorbit de lucruri simple, de sistemul IT al ANAF. De fiecare dată discutăm cu toți premierii de ce nu se face, iar răspunsul este că e o treabă complexă. Discutăm despre corelarea bazelor de date între ministere, iarăși este elementar că dacă vrei să elimini birocrația și evaziunea, este elementar să faci așa ceva. Ni se explică că este o treabă complexă. Nimeni nu vrea să treacă la muncă să rezolve aceste treburi complexe de zi cu zi și toți visează la acest glonț de argint.
Adriana Record, președinte Camera Franceză de Comerț și Industrie în România (CCIFER)
Ne dorim să fim un partener de dialog în aceste evoluții ale politicilor publice. Un partener de dialog cu titlul de angajatori, cu titlul de contribuabili, cu titlul de utilizatori finali ai acestor politici publice. Pentru a fi un partener de dialog, sunt câteva așteptări ale comunității de afaceri.
În primul rând ar fi acela de predictibilitate și stabilitate pentru următorii ani. Ne dorim ca sistemul fiscal și legislativ în general să rămână stabil, predictibil, pe o perioadă lungă timp, iar modificările să intervină după consultări, după studii de impact, după analize economice și demografice, iar eventualele schimbări sau introduceri de taxe să fie puse în practică doar în măsura în care aceste consecințe sunt comunicate în mod deschis și constructiv. Altfel, nu vor face decât să crească sarcina fiscală asupra mediului de afaceri fără a rezolva probleme structurale.
Pe de altă parte, ne dorim predictibilitate pentru că ne dorim o economie bazată pe investiții, publice și private. O economie bazată pe consum este un gigant cu picioare de lut și nu vom putea merge prea departe. Ne dorim investiții în educație, în transport, sănătate, pentru a asigura durabilitatea acestei creșteri.
Dragoș Anastasiu, reprezentant Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR), presedinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane (AHK Romania)
Distrugem sentimentul de încredere al oricărui investitor. Eu vă pot spune de la camera germană (Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană) că există nenumărate proiecte puse pe hold. Sunt stoptate proiecte concrete de mii de angajați. Oamenii au spus stop. De ce? Hai să vedem ce se întîmplă cu țopăiala (fiscală, n.r.) și hai să vedem că nu avem forță de muncă. Prima parte este legată de încredere, iar a doua de lipsa de viziune în ce privește forța de muncă.
