Curtea Constituțională afirmă, în motivarea deciziei prin care a stabilit că utilizarea actelor ANAF ca mijloace de probă în dosarele penale este neconstituțională, că procesul verbal întocmit de organele fiscale poate constitui dor act de sesizare a organelor de urmărire penală, neputând constitui în același timp și mijloc de probă în procesul penal.
Administrarea probelor se realizează exclusiv în cursul procesului penal, precizează CCR. Decizia poate avea impact asupra dosarelor aflate în derulare, scrie News.ro.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 indice 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în 29 ianuarie stabilind că sintagma „care constituie mijloace de probă” este neconstituțională.
Excepția a fost ridicată de Mircea Rădină, Neculai Marataș, Societatea Lemarco S.A. din București, Societatea Lemarco Cristal S.R.L. din Urziceni și de Societatea Zahărul Liești S.A. din localitatea Liești, județul Galați, în Dosarul nr.1701/3/2014 al Tribunalului București – Secția I penală.
Conform motivării deciziei, publicată în 2 mai în Monitorul Oficial, Curtea afirmă că "efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de organul de urmărire penală".
"Din moment ce activitatea de verificare fiscală este realizată înaintea începerii urmăririi penale, înseamnă că actul rezultat, chiar purtând denumirea de „proces-verbal”, nu poate fi calificat ca fiind un „proces-verbal” în sens de mijloc de probă reglementat de art.97 alin.(2) lit.e) din Codul de procedură penală", precizează CCR.
Un alt argument al Curții este acela că "noul Cod de procedură penală a eliminat instituția actelor premergătoare începerii urmăririi penale [art.224 din Codul de procedură penală din 1968], astfel încât nici organul de urmărire penală nu mai poate întocmi un proces-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare și care ar putea constitui mijloc de probă".
"De aceea, procesul-verbal întocmit de organele fiscale conform art.2331 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, deși compatibil cu Codul de procedură penală din 1968, nu poate fi folosit în prezent ca proces-verbal de finalizare a actelor premergătoare, din moment ce acestea nu mai sunt reglementate de noul Cod de procedură penală, ci poate constitui numai act de sesizare a organelor de urmărire penală în conformitate cu art.61 alin.(5) din Codul de procedură penală", menționează Curtea.
Curtea Constituțională constată că în concepția noului Cod de procedură penală administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă.
Judecătorii constituționali menționează însă că, "în schimb, potrivit Codului de procedură penală, organul de urmărire penală are competența ca, ulterior începerii urmăririi penale, să dispună efectuarea unei verificări fiscale conform art.2331 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, finalizată prin întocmirea unui proces-verbal, sau a unei constatări conform art.172 alin.(9) din Codul de procedură penală, finalizată cu un raport de constatare, caz în care procesul-verbal, respectiv raportul de constatare constituie mijloace de probă conform art.97 alin.(2) lit.e) din Codul de procedură penală".
Ce prevăd articolele vizate de sesizarea de neconstituționalitate
- Art.233 indice 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 - Colaborarea cu organele de urmărire penală:
„(1) În situația în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârșirea unor infracțiuni ce vizează bunuri prevăzute la art.135 alin.(4) din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activități de constatare, cercetare și conservare de probe.
(2) În situația prevăzută la alin.(1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuții de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite.
(3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale.
(4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin.(2)-(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în înțelesul art.110.” 13
- Art. 350 din Legea nr.207/2015 - Colaborarea cu organele de urmărire penală:
„(1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale.
(2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite. (3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin.(1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.”
