Peste 71.000 de români au ales să rămână ilegal în străinătate în peroada comunistă, cei mai mulți în anii ’80, conform Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
”O cale relativ mai simplă de a evada din „raiul comunist” o constituia rămânerea ilegală în străinătate, în urma unei călătorii aprobată legal. Această metodă avea avantajul că evita riscurile fizice și / sau penale legate de o eventuală încercare de trecere frauduloasă a graniței. Pe de altă parte, deși, mai ales în ultimele două decenii ale epocii comuniste, numărul celor care au putut vizita o țară capitalistă a crescut simțitor, plecarea legală, fie în interes personal, fie în interes de serviciu, constituia un proces de durată și fără o garanție a rezolvării pozitive”, relatează CNSAS.
25 martie - Eveniment Profit.ro IMM - Micii antreprenori, prinși în mijlocul tensiunilor economice și sociale
3 aprilie - Eveniment Profit Health.forum - Sănătate nouă
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Fiecare solicitant avea nevoie de un aviz pozitiv de la locul de muncă, pe linie de partid, de sindicat, ori de altă natură. În plus, avea nevoie de un aviz pozitiv de la organele de Securitate. Cei care doreau o „ieșire în exterior” erau trecuți printr-o perioadă de verificare prin care securiștii încercau să se edifice dacă persoanele respective aveau „intenții de evaziune”, adică plănuiau să nu mai revină în țară. Despre persoana care solicitase pașaportul se obțineau informații referitoare la caracter, comportament, comentarii „dușmănoase” sau gesturi posibil revelatoare, cum ar fi vânzarea bruscă a unor bunuri, trecerea pe numele apropiaților a casei, a automobilului, scrie News.ro.
”Chiar dacă acordau avizul pozitiv, securiștii impuneau anumite condiții, care să reducă posibilitatea rămânerii ilegale. Astfel, în extrem de rare cazuri era permisă plecarea întregii familii. De asemenea, era strict interzisă plecarea cu orice acte, în afara pașaportului (buletin, certificat de naștere, acte de studii, de proprietate, cartea de muncă etc). Trebuie spus că toți cei care au ales să nu se mai întoarcă în țară urmau să nu-i revadă pe cei dragi pentru o perioadă îndelungată de timp. Dacă reveneau în țară înainte de a-și fi reglementat situația cu statul român, riscau să fie arestați și, în orice caz, nu ar mai fi putut pleca niciodată”, conform CNSAS.
Chiar și după reglementarea situației, dura mult timp până obțineau aprobarea autorităților comuniste pentru emigrarea familiei rămase în România. O traumă suplimentară consta în problemele cauzate rudelor apropiate din țară. Acestea își puteau pierde locul de muncă, mai ales dacă activau în structuri militarizate sau din domenii considerate strategice, funcția, dreptul de a pleca, la rândul lor, în străinătate.
Chiar și așa, de-a lungul perioadei comuniste, peste 71.000 de români au ales să nu mai revină în țară. Dintre aceștia, cei mai mulți au rămas în străinătate în anii ’80 (46.000).
Motivele oficiale ale plecărilor sunt diverse. Cei mai mulți – în jur de 44.000 – au avut ca motiv al plecării vizitarea unor rude sau prieteni. Peste 18.000 au rămas în străinătate cu ocazia unor călătorii turistice. Alții au profitat de efectuarea unor tratamente medicale în străinătate (883 de cazuri) sau de participarea la întreceri sportive (400 de persoane).
Aproximativ 1000 au refuzat revenirea în țară, după ce au ajuns în Occident cu ocazia unor conferințe, simpozioane, la studii sau la specializare.
1750 dintre cei rămași în străinătate erau artiști (balerini, instrumentiști, soliști vocali, actori, pictori etc), care au făcut deplasăripe linie de schimburi cultural-artistice, ori cu contracte prin A.R.I.A. - Agenția Română de Impresariat Artistic. Practic artiștii români încheiau, prin intermediul A.R.I.A., contracte pentru reprezentații în străinătate, statul român urmând să încaseze un comision important din remunerația acestora.
Alți peste 3000 s-au stabilit în străinătate, după ce ajunseseră acolo prin natura obligațiilor de serviciu: muncitori și specialiști pe diferite șantiere, angajați în cadrul transporturilor internaționale (piloți, șoferi de T.I.R., navigatori), specialiști trimiși pentru negocierea unor înțelegeri comerciale.
