În fiecare an, de sărbătoarea europeană a muzeelor, curioșii își stabilesc trasee și nu se lasă impresionați de ploaie - și anul trecut de Noaptea Muzeelor a plouat. De pe Calea Dorobanților, trecând pe bulevardul Magheru și terminând pe Calea Victoriei, intrarea la instituțiile muzeale de pe acest traseu s-a făcut cu ușurință. La Muzeul Parfumului, pentru că a fost deschis de la ora 10.00, vizitatorii erau mai organizați, la Muzeul Aman începea forfota, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și la Palatul Telefoanelor deja se stătea la coadă, iar la Teatrul Odeon spațiul destinat expoziției-experiment a Ralucăi Bărar era neîncăpător.
„Succesul este dublu spre triplu anul acesta, după ce anul trecut au trecut pragul muzeului nostru în jur de 300 de persoane”, a declarat, pentru News.ro, Andrei Mărculescu, reprezentant al Muzeul Parfumului.
În colecția Muzeului există 15.000 de sticle, o colecție impresionantă de sticluțe rare și de excepție, precum parfumul pentru regina Maria a României, "Mon Boudoir", realizat de casa Houbigant Paris, cel creat pentru Napoleaon Bonaparte și familia lui, din 1795, brandul Lance. Parfumul dedicat lui Grace Kelly în 1955 este în muzeu și în magazin”, subliniază consultantul Beautik Haute Parfumerie din Calea Dorobanților 172.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Cea mai veche sticlă din Muzeu este „Eau de Lubin” din 1852, un brand franțuzesc foarte apreciat. „Joy”, de la Jean Patou, este al doilea cel mai bine vândut parfum din lume, după Chanel 5.
„Lichidul contează mai puțin, contează mai mult pentru cine a fost creată sticla sau din ce material a fost creată: ceramică, cristal, porțelan. Dacă vorbim de parfumurile pe care le purtăm noi, trebuie păstrate ferite de lumină, la o temperatură sub 20 de grade Celsius. Dacă nu este folosit în trei, patru ani, nu se mai recomandă să fie folosit”, este sfatul specialistului.
În colecția Muzeului Parfumului există peste 15.000 de sticle iar în expoziție - în jur de 400.
„O plăcere olfactivă deosebită”, a scris Marie în cartea de onoare a Muzeului. „Într-adevăr un boudoir parfume et bien garni”, a notat un grup de nostalgici care a vizitat sâmbătă vitrina cu arome de peste timp.
Continuând un traseu al evenimentelor care au făcut parte din Noaptea Muzeelor, un popas la Casa Sturdza (face parte din District40 - un proiect de reactivare a cartierului Icoanei) a constituit o introducere în istoria clădirii și a oamenilor care au înconjurat-o. Astfel, din jumătate în jumătate de oră, ghizii Librăriei Cărturești Verona i-au ademenit pe curioși cu istorii din Interbelic.
"Peste drum, în locul blocului Eva, se afla casa lui Titu Maiorescu, prim-ministru conservator, iar în fața librăriei era casa prim-ministrului liberal Dimitrie Sturdza, care a ocupat funcția de patru ori, între 1895 și 1909. El a fost și președintele Academiei Române", începe povestea casei, care a fost transformată în prezent în librărie cochetă.
„Casa Sturdza a fost o casă de ceremonie. Există două indicii care atestă acestu lucru: treapta din fața ușilor, care prin forma ei permitea ca din trăsură să nu se coboare direct în stradă, ci, cu un simplu pas, să se intre direct în casă, iar al doilea indiciu - holul lung unde gazda își aștepta invitații la serate și baluri specifice sec. XIX”, spune ghidul.
Casa a fost închiriată Mariei Tănase, care a locuit aici câteva luni, după cel de-al doilea Război Mondial. Mai târziu a devenit anticariat, bibliotecă, librărie și Casă a Pionierilor.
Aflăm în timpul turului că „perimetrul cărților în perioada interbelică era între Ateneul Român și Poșta Centrală, actualul MNIR, și în fruntea tuturor stătea Librăria Cartea Românească sau Alcalay.
Tudor Arghezi amintește în Bilete de papagal de Jean Zahareanu, un librar vestit. „Era mereu la raft, obișnuit să facă zilnic 150 de kilometri în încăperea lui, să stăpânească mulțimea pestriță care forfotea necontenit ca într-o gară, ceea ce înseamnă că lucrezi întotdeauna într-o librărie de succes. Jean Librarul putea să dea și șapte răspunsuri deodată”, scria Arghezi.
În jurul orei 20.30 a început o ploaie măruntă. Dar nu într-atât de nesuferită încât să nu îi lase pe amatorii de artă să ajungă la Muzeul Aman, aflat pe strada C.A. Rosetti, găzduit în casa pictorului, tot o casă de ceremonie, se recunoaște acum după scara specială.
Aici, actori ai Teatrului Masca au "montat" Statuile Vivante în curte. Casa poartă în tot amprenta artistului: a fost construită după planurile lui, decorațiunile exterioare, pictura murală, tâmplăria, mobilierul. Aman a trăit aici până la sfârșitul vieții.
Vizitatorii vin și ies ca de la târg. Fac fotografii, se miră și pleacă mai departe. Câte un muzeograf mai ridică vocea și interzice fotografierea.
Publicul trece prin fața tablourilor „Odaliscă” (ulei pe pânză), „Cadână”, „Arab curățându-și arma”, „Arab privind ulciorul spart”, Cadână cu narghilea”, „Interior oriental”, „Odaliscă cu mandolină”, „Mandolinate”.
Ploaia nu a alungat apetitul amatorilor de artă chiar dacă au fost nevoiți să se așeze pe rânduri. La Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” era coadă pentru “Capsula Timpului” (un spațiu gândit să ofere cunoașterea istoriei clădirii) și la Palatul Telefoanelor așteptau nerăbdători să vadă proiectele de design interior, arhitectură de la Romanian Design Week. Anul acesta, expoziția centrală a reunit peste 150 dintre cele mai bune proiecte realizate în ultimul an de designeri, graficieni și arhitecți români. Aici, un paznic grăbit și agitat - cu o băutură energizantă în mână - cerea tuturor să nu atingă cărțile expuse.
Același model de paznic zelos, la Muzeul Național de Artă a României nu permitea, la ora 21.45, intrarea din Calea Victoriei. “Se intră din Știrbei Vodă. Asta e organizarea”, a spus sec.
Mai sus, la Teatrul Odeon, nu găseai loc să privești creațiile Ralucăi Băraru, de la One Night Gallery. Forfotă mare. O copilă îi spunea exasperată tatălui: “Ce foame de artă e aici!”, o caracterizare perfectă a zumzetului care a cuprins urbea.
La Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” se dansa tango la un etaj, în sălile de curs copiii se jucau de-a profesorii, în alta tinerii încercau să recunoască edificii de pe diapozitive. Pe terasă rula un film unguresc.
Cea de-a 14-a ediție a a Programului European "Noaptea Muzeelor" este inițiat de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, este patronat, în mod tradițional, de Consiliul Europei, UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) și are o anvergură internațională, urmărind menținerea interesului pentru cultură.
