Spre deosebire de justiția finlandeză, cea românească a respins, cel puțin în primă instanță, solicitarea Ucrainei de confiscare prin executare silită a proprietăților din România ale Rusiei.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Gigantul de stat al gazelor naturale din Ucraina, Naftogaz, alături de 5 subsidiare ale sale, a pierdut pe fond procesul în care urmărește punerea în executare și în România a unei hotărâri a Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga din primăvara anului trecut, prin care Federația Rusă a fost obligată să îi plătească despăgubiri de 5 miliarde de dolari pentru exproprierea activelor gaziere din Crimeea, inclusiv a mai multor zăcăminte offshore din Marea Neagră, în urma anexării peninsulei de către Kremlin în urmă cu peste 10 ani, în martie 2014, speță prezentată anterior în detaliu de Profit.ro.
Naftogaz a obținut în decembrie 2023 recunoașterea în Marea Britanie a hotărârii arbitrale de la Haga și derulează demersuri similare în instanțe din Statele Unite și din ale țări ale lumii. Ținta este executarea silită a proprietăților statului rus din respectivele jurisdicții, în contul despăgubirilor dictate de Curtea Internațională de Arbitraj în aprilie 2023.
Foarte recent, ucrainenii au obținut o decizie judecătorească favorabilă din partea unui tribunal finlandez, care a dispus confiscarea unor active deținute de Rusia în Finlanda, evaluate la câteva zeci de milioane de dolari. Autoritățile de la Helsinki au confirmat că vor executa această dispoziție judecătorească, provocând proteste din partea Moscovei, care a anunțat convocarea ambasadorului Finlandei la MAE rus.
Ambasada rusă în Finlanda a anunțat că a primit o listă cu circa 40 de proprietăți vizate de confiscare, dintre care jumătate ar fi proprietăți diplomatice. Acestea din urmă, "întrucât sunt folosite în scopuri oficiale și de reprezentare ale ambasadei, sunt protejate de Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice (din 1961 – n.r.) și de legislația finlandeză", a apreciat ambasada rusă într-un comunicat.
Și în România, Ucraina a apelat la serviciile unui birou de executori judecătorești, care a deschis dosar de executare silită pe numele Federației Ruse, reprezentată în litigiu de Ministerul de Externe și de cel al Justiției de la Moscova.
Însă instanța românească de fond a respins cererea Ucrainei de executare silită a Federației Ruse cu argumentul că aceasta nu este permisă de prevederile unui alt tratat internațional la care România este parte, respectiv Convenția Națiunilor Unite cu privire la imunitățile de jurisdicție ale statelor și ale bunurilor acestora, adoptată la 2 decembrie 2004 la New York, semnată de statul român la New York la 15 septembrie 2005 și ratificată de România prin Legea nr. 438/2006.
Această Convenție, deși încheiată acum aproape 20 de ani, nu este nici acum în vigoare, nefiind încă ratificată de toate statele semnatare. Detalii aici și aici.
″Chiar dacă această Convenție nu a intrat în vigoare, instanța constată că România a ratificat Convenția, astfel că sunt acceptate prevederile acestei Convenții ca fiind obligatorii în cauză. Totodată, Curtea Internațională de Justiție a recunoscut caracterul cutumiar al imunității de executare care rezultă din imunitățile de jurisdicție ale statelor (...). În România, cutuma internațională este obligatorie și se aplică în dreptul intern în temeiul art. 10 din Constituție care stabilește că România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional″, se arată în motivarea deciziei de respingere a solicitării de executare silită a proprietăților din România ale Federației Ruse, formulată de Ucraina.
Potrivit Convenției ONU din 2004, nicio măsură asigurătorie, cum ar fi confiscarea, reținerea/poprirea, executarea, nu poate fi luată ulterior judecății împotriva bunurilor unui stat în legătură cu o procedură intentată în fața instanței unui alt stat, decât dacă și în măsura în care: a) statul și-a exprimat expres consimțământul la luarea unor astfel de măsuri: (i) printr-un acord internațional; (ii) printr-un acord de arbitraj sau contract scris; ori (iii) printr-o declarație în fața tribunalului sau printr-o comunicare scrisă ulterior apariției unui diferend între părți; ori b) statul a rezervat/afectat bunuri pentru satisfacerea cererii care constituie obiectul acestei proceduri; sau c) a fost stabilit că bunurile sunt utilizate/destinate a fi utilizate de către stat în alte scopuri decât cele guvernamentale necomerciale și sunt situate pe teritoriul statului forului (de judecată – n.r.), cu condiția ca măsurile asigurătorii ulterioare judecății să nu se refere decât la bunurile care au legătură cu entitatea împotriva căreia a fost intentat procesul.
Tratatul mai prevede că următoarele categorii de bunuri ale statului nu sunt considerate a fi bunuri utilizate sau destinate a fi utilizate de stat în alte scopuri decât cele de serviciu public necomercial, deci nu pot fi confiscate: a) bunurile, inclusiv conturile bancare, folosite sau care sunt destinate a fi folosite în exercitarea funcțiilor misiunii diplomatice a statului sau ale oficiilor consulare, misiunilor speciale, misiunilor la organizațiile internaționale ori ale delegațiilor la organizațiile internaționale sau la conferințele internaționale; b) bunurile cu caracter militar sau bunurile utilizate ori care se intenționează a fi utilizate în exercițiul funcțiilor militare; c) bunurile băncii centrale sau ale unei autorități monetare a statului; d) bunurile care fac parte din patrimoniul cultural al statului sau al arhivelor sale și care nu sunt puse în vânzare și nici nu sunt destinate punerii în vânzare; e) bunurile care fac parte dintr-o expoziție de obiecte de interes științific, cultural sau istoric și care nu sunt puse în vânzare și nici nu sunt destinate punerii în vânzare.
″(...) instanța reține că debitorul Federația Rusă se bucură de imunitate de juridicție, care implică și imunitate de executare, conform art. 19 din Convenția Națiunilor Unite cu privire la imunitățile de jurisdicție ale statelor și ale bunurilor acestora (...). Deși dispozițiile art. 19 permit executarea silită a unui stat terț, aceasta se poate realiza doar în anumite condiții, care nu au fost dovedite în cauză, sarcina probei revenind creditorului (Ucrainei – n.r.), conform art. 249 C.proc.civ. Față de aceste considerente, având în vedere că debitorul se bucură de imunitate de executare, instanța va respinge cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată″, au conchis judecătorii români.
Naftogaz și subsidiarele sale au făcut deja apel, acesta nefiind încă soluționat.
Nu este limpede ce active din România ale Federației Ruse ar urma să fie executate silit de Ucraina, în cazul în care va avea în cele din urmă câștig de cauză. Rusia deține un portofoliu de clădiri în București, potrivit unei analize media. În privința participațiilor la societăți comerciale, ar putea fi confiscate doar cele deținute direct de instituții și structuri de stat rusești.
