Oficial, femeilor din România le-au fost recunoscute pentru prima dată drepturile electorale – într-o formă extrem de limitată – prin Legea de organizare a administrației locale din 1929, care stipula că persoanele de sex feminin pot vota și candida la scrutinurile locale de alegere a consiliilor județene și comunale. Cu peste 10 ani înainte, însă, la doar o săptămână după Proclamația de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în mai multe localități din Ardealul eliberat de sub Imperiul Austro-Ungar au avut loc alegeri de primari la care au votat și femeile.
Astfel, în numărul "de propagandă" din 11 decembrie 1918 al cotidianului Unirea din Blaj, disponibil online în cadrul colecției de periodice a secției digitale a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, apărea o scurtă știre cu titlul "Primar ales cu concursul votului femeilor".
"Comuna Tür din vecinătatea Blajului în 8 Decemvrie a. c. ș'a ales de primar pe Gheorghe Broscățan. La dorința consiliului alegerea a fost condusă de prof. G. Precup, delegatul sfatului național din Blaj. Au fost trei candidați, toți din foști militari. La vot s'au presentat și femei, cari cu demnitate și fără șovăire ș'au dat votul liber. Noul primar înaintea poporului a jurat pe cruce și evangelie, că va fi credincios marelui sfat național. Gheorghe Broscățan e întâiul primar român ales cu concursul votului femeilor", scria cotidianul Unirea.
Localitatea Tür (Tiur, astăzi) este în prezent parte componentă a municipiului Blaj din județul Alba.
"Și în alte localități din Ardeal, în faza inițială de organizare a autorităților locale, într-un vid legislativ evident la nivelul statului, au avut loc alegeri de primari la care au votat și femeile", a explicat, pentru Profit.ro, Virgiliu Țârău, profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Potrivit profesorului Țârău, procedura după care s-au organizat aceste alegeri locale era specificată de reglementările de organizare ale Consiliilor Naționale din Ardeal, care consacra formele de reprezentare și autoritate pe bază de delegare, fie prin vot, fie prin numire. Însă cum codurile civile din epocă, respectiv reglementările electorale, nu dădeau drepturi depline femeilor în termeni de capacitate juridică, doar bărbații puteau să candideze la alegeri, iar ulterior să reprezinte și să exercite autoritatea publică.
"Ca atare, în opinia mea, interpetarea potrivită asupra evenimentului este următoarea: alegerea și cu votul femeilor este rezultatul unui entuziasm local în interpretarea reglementărilor incidente în condițiile constituirii inițiale a celor două organisme de conducere ale afacerilor Transilvaniei la Alba Iulia în 2-4 decembrie 1918. Este vorba de Marele Sfat Național, în care a fost aleasă și o femeie, Eleonora Lemeny-Rozvan, profesoară în Sibiu, și de Consiliul Dirigent", conchide profesorul Țârău.
Eleonora Lemeny-Rozvan, doctor în Litere, a fost singura femeie din Marele Sfat Național, fiind aleasă în calitate de consilier de secție la "Resortul (ministerul – n.r.) Ocrotirilor Sociale".
Oficial, femeilor din România le-au fost recunoscute pentru prima dată drepturile electorale – într-o formă extrem de limitată – prin Legea nr. 167/1929 "pentru organizarea administrațiunii locale", care stipula că persoanele de sex feminin pot vota și candida, în anumite condiții, la scrutinurile locale de alegere a consiliilor județene și comunale. În cele două state urmașe ale Imperiului Austro-Ungar, femeile au început să capete drepturi electorale limitate consființite prin lege încă de la sfârșitul primului război mondial.
"În alegerile pentru județ, comună și sat, vor avea dreptul obligator de vot și femeile, cari pe lângă celelalte condițiuni prevăzute în legea de față și în legea electorală pentru Adunarea deputaților și Senat, vor îndeplini și una din următoarele condițiuni: 1. Să aibă cunoștințele ciclului inferior secundar, normal sau profesional. 2. Să fie funcționare la Stat, județ sau comună. 3. Să fie văduve de răsboi. 4. Să fie decorată pentru activitate în timpul răsboiului. 5. Să fi făcut parte la promulgarea legii din conducerea societăților - cu personalitate juridică - cu scop de revendicări sociale, propagandă culturală sau de asistență socială", prevedea legea.
La alegerile locale din 1930, primele organizate în condițiile noii legi, s-au înscris pe listele electorale 3.000 de femei, dintr-un total de circa 15.000 care îndeplineau condițiile legale, iar la nivelul întregii țări s-au ales peste 100 de persoane de sex feminin în funcții de consiliere locale.
Drepturile electorale ale femeilor au fost consființite la nivel constituțional doar prin legea fundamentală din 1938, care însă a fost suspendată la scurt timp după adoptare, în 1940, prin instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Votul universal a fost introdus doar prin Constituția din 1946.
Sunt șanse ca, în curând, România să aibă prima femeie premier din istoria sa, după ce președintele Klaus Iohannis a acceptat să o desemneze pentru această funcție pe Viorica Dăncilă, sprijinită de coaliția de guvernare PSD-ALDE. O șansă similară a survenit la finalul lui 2016, însă atunci Iohannis a refuzat propunerea Sevil Shaiddeh, invocând rațiuni de "securitate națională".
