Parlamentul a stabilit anul trecut că Bucureștiul va găzdui un nou muzeu, în care să fie prezentate crimele și abuzurile suferite de români în perioada regimului comunist, între 1945 – 1989. Acum, Guvernul Orban a stabilit că noul muzeu va avea sediul temporar în spațiile din Biblioteca Națională a României.
Astfel, până la identificarea unui spațiu adecvat, dar nu mai mult de 12 luni, muzeul va funcționa temporar în clădirea Bibliotecii Naționale.
Muzeul va avea un număr de maximum 9 posturi, iar salarizarea angajaților se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului contractual din unitățile bugetare de subordonare centrală.
Proiectul a fost inițiat în 2015 de către parlamentari liberali, care punctează că românii trebuie să cunoască atrocitățile înfăptuite de regimui comunist, pentru a se putea păzi de o experiență similară.
Muzeul Ororilor Comunismului
”Timp de 68 de ani, România a avut cel mai opresiv regim totalitar dintre statele foste comuniste. La noi, cei care făceau parte din elita societății, dacă nu au fost omorâți de-a dreptul, au fost târâți în închisori, în lagărele de muncă silnică sau, în cel mai bun caz, au fost persecutați, hărțuiți, cu domiciliu! forțat, cu drepturi interzise, într-un cuvânt: anihilați. În perioada comunistă, România și-a pierdut valorile și călăuzele: 800.000 de oameni au murit și peste 3.000.000 au pătimit în cele 44 de penitenciare și 72 de lagăre de muncă forțată ale regimului totalitar. Din cauza represiunii acerbe, noi n-am putut avea acțiuni de spargere a monolitului totalitarist precum "Revoiuția Ungară” (Ungaria, 1956), ”Primăvara de la Praga” (Cehoslovacia,1968), Solidarnosc - Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea“ (fondat 1980, Polonia), de aceea, probabil, Revoluția noastră a fost ultima și singura vioientă”, arată autorii legii.
Ei mai amintesc că, în perioada comunistă, economia țării a fost devalizată rapid, iar populația a suferit de frig și de foame, a fost supusă Ia privațiuni până la limita suportabiiității. De asemenea, comuniștii au distrus cultura, istoria și credința poporului român, au închis muzee, au demolat monumente istorice și biserici, au îngrădit, până aproape de interzicerea totală, dreptul la cultură și exprimare artistică, mai arată autorii.
Muzeul Ororilor Comunismului ar fi trebuit găzduit de Palatul Pariamentului, dar în forma adoptată, deputații au eliminat din lege prevederea ca sediul muzeului să fie găzduit de Palatul Parlamentului, arătând că sediul va fi stabilit de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale odată cu elaborarea proiectului de hotărâre privind înființarea noii instituții.
”Clădirea a fost concepută de unul dintre cei mai brutali dictatori din Europa, cu prețul unor vieți omenești și cu sacrificiul unui popor întreg care a suportat lipsuri de nedescris pentru ca Ceaușescu să aibă resursele necesare unei asemenea construcții. Casa Poporului, cum era cunoscută în epocă, a distrus în construcția sa reale valori arhitectonice, cum ar fi Mănăstirea Văcărești, Arhivele Naționaie sau Spitalul Brâncovenesc, precum și cartierul Uranus, în total peste 9.000 de clădiri. Până în 1989, clădirea costase deja aproape 2 miliarde de dolari si a înghițit efortul unei întregi generații, într-o perioadă când românii erau obligați să îndure privațiuni umilitoare. Această clădire trebuie să închidă între zidurile sale amintirea ororilor care s-au petrecut în comunism dar și memoria rezistenței și a victimelor comunismului, care prin sacrificiul lor au făcut posibil ca astăzi să avem un Palat al unui Parlament ales în mod democratic”, argumentau inițiatorii.
Aceștia mai susțineau că în majoritatea statelor foste comuniste există muzee dedicate acestei perioade, iar Muzeul Ororilor Comunismului amenajat la Palatul Parlamentului poate deveni punctul central ai unui proiect mai amplu, sub genericul "Traseul comunismului”, cu 2 componente: o componentă locală, în București și o componentă naționaiă. Traseul din București ar putea include Muzeul Ororilor Comunismului, amenajat în clădirea Palatui Parlamentului si obiective de interes pentru perioada comunistă din raza capitalei. Traseul național ar putea include o serie de clădiri în care au funcționat instituții comuniste și închisori comuniste sau locuri de detenție pentru deținuți poiitici, precum Memoriaiui Victimelor Comunismului și al Rezistenței de ia Sighet și Memorialul Totalitarismuiui de la Fortul 13, Jilava, ambele inițiative ale societății civile.
Două Guverne s-au opus proiectului
Depus la Parlament în martie 2015, proiectului i s-a opus atât Guvernul Cioloș, cât și Guvernul Grindeanu. În ciuda faptului că Senatul a respins proiectul în septembrie 2015, pentru ca deputații din comisii, în octombrie 2015, să-i întocmească totuși raport de adoptare pentru votul final din Camera Deputaților.
Pus pe ordinea de zi a Cemerei Deputaților în octombrie 2015, proiectul a fost retrimis la comisie cu argumentul că există un proiect asemănător și cele două ar trebui corelate. Era vorba de o inițiativă a fostului deputat PD-L Dan-Cristian Popescu, privind înființarea Muzeului Istoriei Totalitarismului, depusă în 2014 și respinsă definitiv de Parlament în 2017.
De altfel, o inițiativă anterioară privind înființarea Muzeului Comunismului a fost respinsă de aleși definitiv în 2013.
