Un raport recent al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) subliniază că Groenlanda are „o importanță strategică ridicată” datorită poziției sale geografice în proximitatea noilor rute maritime emergente în Arctica și a resurselor naturale neexploatate, inclusiv minerale critice.
Pe măsură ce stratul de gheață se retrage la ritmuri fără precedent, rutele arctice – anterior acoperite de gheață permanentă – devin din ce în ce mai accesibile pentru navigație și pot transforma Arctica într-un nod semnificativ pentru comerțul global.
Încălzirea Arcticii deschide noi rute maritime
Schimbările climatice fac ca marea acoperită de gheață să se reducă, ceea ce creează condiții tehnice pentru navigația pe noi pasaje precum Northern Sea Route (de-a lungul coastei ruse) sau potențial Trans-Arctic Route.
Comparativ cu rutele tradiționale prin Canalul Suez sau Panama, aceste trasee pot scurta distanțele dintre Asia și Europa sau America de Nord substanțial – unele estimări vorbesc despre economii de până la 30-40% din distanța de navigație – reducând astfel timpul și costurile tranportului de mărfuri.
Resurse naturale rare devin exploatabile
Pe lângă accesibilitatea rutei, Groenlanda deține vaste resurse naturale încă neexploatate: minerale critice, pământuri rare și hidrocarburi, dintre care unele au un potențial semnificativ pentru industriile viitorului, inclusiv pentru tranziția energetică.
Reducerea gheții nu creează aceste resurse, dar reduce pragul economic pentru explorare și exploatare, făcând argumentul economic pentru investiții mult mai puternic decât în trecut.
Trei actori beligeranți
Pe măsură ce aceste coridoare maritime devin mai navigabile și investițiile în resurse cresc, interesele marilor puteri se intersectează în Arctica.
În timp ce Rusia și China și-au consolidat pozițiile strategice și comerciale în regiune, Statele Unite și Uniunea Europeană caută să își întărească angajamentele pentru a contrabalansa influența celorlalți actori, în special în zona Groenlandei.
Interesul SUA pentru Groenlanda
Având în vedere potențialul Groenlandei de a juca un rol strategic în rutele maritime emergente, în domeniul apărării și al aprovizionării cu minerale, precum și obiectivul Statelor Unite de a contracara influența Rusiei și Chinei în regiune, SUA au dezvoltat un interes profund pentru insulă.
Din punct de vedere istoric, ambițiile americane nu s-au limitat la o cooperare sporită; Statele Unite au luat în calcul și/sau au făcut mai multe încercări eșuate de a achiziționa insula, în special în anii 1867, 1910, 1946 și 1955, la începutul Războiului Rece.
Președintele SUA, Donald Trump, a inițiat de mai multă vreme demersuri, exprimându-și interesul de a cumpăra insula în 2019 și exercitând presiuni asupra Danemarcei pentru a vinde Groenlanda începând de la sfârșitul anului 2024.
Trump a propus preluarea controlului asupra Groenlandei, a amenințat cu impunerea unor tarife vamale împotriva Danemarcei, a insistat că groenlandezii doresc să devină parte a Statelor Unite și nu a exclus utilizarea forței militare.
La scurt timp după declarațiile lui Trump, Camera Reprezentanților a introdus un proiect de lege care să autorizeze președintele să încerce să intre în negocieri cu Regatul Danemarcei pentru a asigura achiziționarea Groenlandei (Make Greenland Great Again Act).
La fel ca în 2019, retorica lui Trump și presiunile pentru achiziționarea Groenlandei, precum și ignorarea capacității Groenlandei și a groenlandezilor de a decide pentru ei înșiși, au primit un răspuns unanim din partea Groenlandei și Danemarcei: Groenlanda este deschisă pentru afaceri cu Statele Unite, dar insula nu este „de vânzare”.
Potrivit unui sondaj de opinie realizat în ianuarie 2025, 85 % dintre groenlandezi nu doresc să devină parte a Statelor Unite (9 % au fost indeciși, iar doar 6 % s-au declarat în favoarea aderării la SUA).
În condițiile în care Trump susține că achiziționarea Groenlandei este „o necesitate absolută” din motive de securitate națională și pentru „libertatea în întreaga lume” (raportat ca fiind menită să contracareze influența rusă și chineză), numeroși analiști susțin că, în loc să achiziționeze insula, Statele Unite ar putea urmări o cooperare consolidată cu Groenlanda și Danemarca pentru a aborda chestiuni arctice, inclusiv securitatea, dimensiunea militară și descurajarea.
De altfel, SUA au deja o prezență militară pe insulă bazată pe acorduri, iar oficiali danezi și groenlandezi au menționat posibilitatea ca Statele Unite să își extindă această prezență. Așa cum remarcă fostul ministru danez de externe și fost membru al Parlamentului European, Jeppe Kofod, obiectivele declarate de președintele SUA — protejarea intereselor arctice, pacea, prosperitatea și stabilitatea, precum și contracararea amenințărilor externe — ar putea fi atinse printr-un angajament mai puternic al NATO în apărarea Arcticii.
Acesta ar putea include exerciții militare comune, extinderea activităților și îmbunătățirea echipamentelor, precum flotele de spărgătoare de gheață.
În acest context, unii experți susțin că, dincolo de interesele de securitate, Trump ar putea urmări asigurarea accesului SUA la resursele naturale ale Groenlandei și la insulă însăși.
Relațiile dintre Uniunea Europeană și Groenlanda
Deși peste 70% dintre groenlandezii cu drept de vot s-au opus aderării la Comunitatea Economică Europeană (CEE) în referendumul danez din 1972 privind aderarea, Groenlanda a devenit parte a blocului prin intermediul Danemarcei în 1973. După instituirea autonomiei interne (Home Rule) în 1979 și referendumul ulterior organizat pe insulă, în care 53 % dintre votanți au susținut retragerea din cauza unui diferend privind drepturile de pescuit, Groenlanda a devenit primul teritoriu care a părăsit Comunitatea.
Ulterior, a dobândit statutul de Țară și Teritoriu de Peste Mări (OCT) al UE, asociat prin Danemarca, statut formalizat prin Tratatul Groenlandei din 1985.
Deși Groenlanda nu mai face parte din UE, toți groenlandezii sunt cetățeni danezi și, prin urmare, și cetățeni ai Uniunii Europene.
Relațiile Groenlandei cu UE se bazează pe Tratatul Groenlandei și pe Decizia Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări (UE) 2021/1764, care se aplică tuturor celor 13 OCT. În cadrul acestei decizii, Groenlanda beneficiază de un parteneriat politic, de cooperare și comercial special cu UE și a fost în mod tradițional unul dintre cei mai mari beneficiari de sprijin al UE pe cap de locuitor dintre OCT-uri.
Pentru perioada 2021-2027, au fost alocate 225 de milioane de euro pentru Groenlanda prin programul indicativ multianual (MIP). Pentru următorul buget pe termen lung (2028-2034), Comisia Europeană a propus dublarea acestei finanțări.
Creșterea interesului, a activităților și a influenței Chinei și Rusiei în Arctica a devenit un motiv de îngrijorare pentru factorii de decizie din SUA, determinând Statele Unite să adopte o abordare mai proactivă față de Groenlanda. Mulți susțin că încercarea lui Trump de a achiziționa insula este motivată de urgența de a contracara prezența militară și economică a Rusiei, precum și activitățile economice ale Chinei — adesea descrise ca având și o componentă militară — în regiune.
Interesele Chinei
Auto-descrierea Chinei drept „stat aproape arctic” și activitatea sa economică în Groenlanda înseamnă proiecte de extracție a resurselor, dezvoltare de infrastructură, cooperare științifică și culturală și turism, începând cu 2010. Experții susțin că implicarea Chinei în Groenlanda a depășit un prag sensibil pentru factorii de decizie din SUA atunci când compania de stat China Communications Construction Company a câștigat, în 2018, o licitație pentru construirea a trei aeroporturi pe insulă.
Îngrijorate de o posibilă creștere suplimentară a influenței chineze, Statele Unite au îndemnat Danemarca să finanțeze aceste proiecte, lucru pe care Danemarca l-a făcut.
Ulterior, în urma acestui episod și a altor obstacole similare în calea implicării chineze (inclusiv o tentativă eșuată de achiziționare a unei foste baze navale daneze), precum și a blocării sau eșuării unor proiecte miniere, interesul Chinei pentru Groenlanda a scăzut, potrivit analiștilor.
Pe de altă parte, China rămâne una dintre principalele piețe de export pentru produsele pescărești ale Groenlandei. Strategia de politică externă a Groenlandei indică intenția de a „prioritiza angajamentul față de Asia de Est pentru a îmbunătăți relațiile comerciale și de export cu mai multe țări, în special China, Japonia și Coreea de Sud, precum și India”.
Interesele Rusiei
Mulți factori de decizie din SUA sunt, de asemenea, preocupați de intensificarea activităților militare și comerciale ale Rusiei în Arctica. Cooperarea tot mai strânsă dintre Rusia și China, în special după invazia Rusiei în Ucraina, a amplificat temerile că Rusia ar putea deveni o poartă de acces pentru o prezență chineză mai puternică în regiune.
Strategia de politică externă a Groenlandei califică invazia Rusiei în Ucraina drept „un atac asupra unui stat suveran” și „o încălcare directă a dreptului internațional și a dreptului poporului ucrainean la autodeterminare”. Groenlanda s-a alăturat sancțiunilor UE împotriva Rusiei.
