Membrii Comisiei Naționale de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro au aprobat în această seară, ca obiectiv realist pentru adoptarea monedei euro de către România, orizontul de timp 2024-2026. La finele lunii noiembrie, guvernatorul Mugur Isărescu declara la Profit Financial Forum că orizontul rezonabil de intrare în antecamera zonei euro este 2024, unde România ar trebui să stea cel puțin doi ani înainte de adoptarea monedei unice europene.
Raportul de fundamentare al Planului național de adoptare a monedei euro și Planul național de adoptare a monedei euro sunt rezultatul consultărilor Guvernului cu reprezentanți ai partidelor parlamentare, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, conducerea Academiei Române, consilieri din cadrul Administrației Prezidențiale, precum și reprezentanți ai sindicatelor, patronatelor și structurilor asociative.
În ultimii ani, Guvernul a renunțat să mai avanseze vreun termen de aderare la moneda euro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Bulgaria ar urma să intre simultan în Uniunea Bancară și în sistemul european al ratei de schimb (ERM II), supranumit anticamera zonei euro, unde trebuie să stea cel puțin doi ani. Bulgaria, ca mai săracă țară din UE, speră să facă acești pași până în iulie 2019.
Documentul aprobat astăzi la Palatul Victoria analizează în detaliu modul în care funcționează zona euro, cum poate influența acest lucru intrarea României în zona euro și gradul de pregătire al economiei românești pentru implementarea acestui obiectiv. Studiul prezintă trei scenarii care arată perioada de timp în care România ar putea ajunge la o masă critică de convergență reală și structurală de 70%, 75%, respectiv 80%, în funcție de două rate de creștere medii anuale:
Ø O rată de creștere de 4%, plecând de la media ratelor de creștere PIB real din perioada 2000-2017 și
Ø O rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România își va îmbunătăți contribuția factorilor de producție la creșterea potențială și că va implementa reforme structurale favorabile creșterii economice.
În document se arată că, în cazul unei ținte stabilite de 70% din media ZE19, România poate atinge acest nivel în 6 ani dacă înregistrează o rată de creștere medie de 4% pe an sau în 4 ani cu o rată de creștere de 5%. În scenariul în care România își propune să atingă 75% din media ZE19 (nivel cel mai indicat pentru economia României, după cum rezultă din Raport), aceasta poate fi realizată într-un interval de 9 ani (dacă se păstrează rata medie de creștere istorică de 4% pe an) sau în 6 ani în contextul unei creșteri cu o rată medie de 5% pe an.
“Orizonul rezonabil este 2024 pentru intrare în sistemul cursurilor de schimb, care este aproape cu adoptarea euro, de acolo drumul este doar înainte, că durează doi ani, că durează mai mult”, spunea guvernatorul Isărescu, la Profit Financial Forum.
Anterior, ministrul Finanțelor indicase drept dată de aderare anul 2024, ceea ce presupunea intrarea în sistemul ratelor de schimb, unde se stabilește paritatea centrală și banda maximă de variație, cel mai târziu în 2022.
“Nu este după cum vrea guvernatorul, unul sau altul, este o decizie politică, dar este o decizie de mare responsabilitate”, a adăugat Isărescu.
El arăta că România trebuie să intre pregătită în zona euro, care nu este o zonă de convergență, așa cum este și Uniunea Europeană în ansamblu.
„Zona euro nu este o uniune de convergență, s-a dovedit. Și România a intrat în UE și a avut cel mai ridicat nivel de convergență. De la 30% (din media UE) în 2005 la peste 60% în acest an. Bulgaria a plecat tot de la 30% și a ajuns la 50%. Nu este un sprint, este o cursă de rezistență, de reziliență. Trebuie să înțelegem că aici nu putem eșua”, adaugă Isărescu.
Isărescu a prezentat exemplul Sloveniei, care a pierdut din convergența față de media zonei euro în cei 10 ani de la aderare circa 5 puncte procentuale. “Am fost la sărbătoare lor de adoptare, nu era o sărbătoare. O țară mică, de 2 milioane de locuitori, cât Bucureștiul, fără problemele noastre structurale”, spune guvernatorul.
În ultimii ani, Guvernul a renunțat să mai avanseze vreun termen de aderare la moneda euro.
În 2012, Guvernul anunța că România își menține obiectivul asumat anterior de adoptare a monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în 2013-2014.
Reprezentanții Guvernului și cei ai BNR arătau că probabilitatea ca România să nu poată intra în mecanismul ratelor de schimb în 2013, condiție obligatorie pentru intrarea în zona euro în 2015, este foarte ridicată, însă obiectivul trebuie menținut ca semnal politic.
Doi ani mai târziu, în 2014, România a transmis Comisiei Europene noul program de convergență, pentru perioada 2014-2017, în care îi anunța pe oficialii de la Bruxelles că angajamentul de adoptare a monedei euro "va deveni un obiectiv realizabil și necesar" la 1 ianuarie 2019.
Guvernatorul Mugur Isărescu a arătat atunci că fixarea unui obiectiv ambițios precum aderarea la zona euro în 2019 ar putea avea efecte benefice, de mobilizare a țării, dar a atenționat că aceasta presupune o bună înțelegere a eforturilor din partea politicienilor, stabilirea unor termene intermediare clare și un consens larg politic și social. Între timp, mai multe state din Europa Centrală și de Est au amânat termenele pentru trecerea la moneda unică, deși acest proces reprezintă o obligație asumată de toate statele din Uniunea Europeană.
În conformitate cu Tratatul UE, la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care dorește să adere la zona euro, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană evaluează modul în care statele membre îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice.
Aceste condiții constau în patru criterii economice de stabilitate, mai exact situația finanțelor publice, stabilitatea prețurilor, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung care trebuie respectate în mod sustenabil. Mai mult, înainte de a intra în zona euro, o țară trebuie să respecte dincolo de criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, și restricțiile ERM-2, în cadrul căruia moneda națională să fluctueze pe o perioadă de doi ani într-un intervalul de plus-minus 15% față de euro.
Evoluțiile din ultimul deceniu au arătat, mai ales după criza din 2008 și salvarea la limită a Greciei, că pentru aderarea la Zona Euro este insuficientă atingerea unor parametri macroeconomici nominali. Tot mai mulți economiști sunt de părere că adoptarea monedei euro trebuie realizată în momentul în care s-a atins un grad de convergență reală cât mai înalt, ceea ce înseamnă, printre altele, o creștere a productivității și a PIB-ului pe cap de locuitor la un nivel cât mai aproape de media statelor din Zona Euro.
