Completul format din trei arbitri care va tranșa litigiul dintre statul român și traderul elvețian de energie Alpiq AG la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington a fost constituit săptămâna trecută, astfel încât procedurile de arbitraj pot începe în orice moment.
Cei de la Alpiq au depus o cerere de arbitraj la ICSID în noiembrie anul trecut, reclamând faptul că administratorul judiciar al Hidroelectrica, Euro Insol, a reziliat unilateral în mod ilegal contractele pe termen lung de cumpărare de energie electrică încheiate cu producătorul de energie hidro controlat de statul român de cele două subsidiare din România ale companiei, Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries.
În cererea sa de arbitraj, Alpiq AG acuză că, prin rezilierea contractelor respective, statul român, prin Ministerul Economiei, care deține peste 80% din acțiunile Hidroelectrica, a încălcat Acordul cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor semnat de România și Elveția în 1993, dar și Tratatul privind Carta Energiei, ratificat de România în 1997.
Reprezentantul părții reclamate, statul român, este Ministerul Economiei, în timp ce reclamanta Alpiq AG va fi reprezentată de către firma elvețiană de avocatură Homburger AG.
Potrivit reglementărilor ICSID, completul care va arbitra litigiul va fi format din trei arbitri, câte unul numit de fiecare parte implicată, plus președintele completului, care este numit prin consens de ambele părți. Statul român l-a numit arbitru pe Mark A. Klodfelter din Statele Unite, fost consilier juridic la Departamentul de Stat de la Washington între 1997 și 2007, iar cei de la Alpiq – pe germanul Klaus Sachs. Președintele completului va fi Eduardo Silva Romero, cu dublă naționalitate, columbiană și franceză.
Scurt istoric
Hidroelectrica a cerut prima oară intrarea în insolvență în iunie 2012, iar ulterior, în august, administratorul judiciar a reziliat unilateral mai multe contracte de vânzare de energie pe termen lung semnate cu firme de trading, contracte considerate păguboase pentru companie și pentru statul român, din cauza prețului de vânzare, considerat a fi mult sub cel al pieței. Printre contractele reziliate se numărau și cele cu Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries.
Potrivit raportului privind cauzele insolvenței Hidroelectrica, contractele dintre Hidroelectrica și cele două subsidiare românești ale Alpiq au generat prejudicii totale de peste 849 milioane lei pentru producătorul de energie hidro. Contractul dintre Hidroelectrica și Alpiq RomEnergie, derulat între 2008 și 2012, a condus la prejudicii de 427,24 milioane lei, iar cel cu Alpiq RomIndustries, valabil între 2006 și 2012 – de 422,03 milioane lei, se arată în documentul citat.
"Analizând prețurile contractuale din fiecare dintre contractele bilaterale în parte, comparativ cu valoarea prețului mediu anual al Pieței Zilei Următoare (PZU), din calculele furnizate de Hidroelectrica rezultă că, doar în perioada 2006 - 31 mai 2012, Hidroelectrica a suferit pierderi semnificative, de 4.874.746.999 lei (aproximativ 1,1 miliarde euro). Diferența dintre valoarea prețului mediu anual al Pieței Zilei Următoare (PZU) și valoarea contractuala a prețului energiei livrate Alpiq RomIndustries a generat, doar în perioada 2006 - 31 Mai 2012, o pierdere de aproximativ 422.034.773 lei. În cazul Alpiq RomEnergie, diferența dintre valoarea prețului mediu anual al Pieței Zilei Următoare (PZU) și valoarea contractuală a prețului energiei livrate a generat în perioada 2008 - 31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 427.247.548 lei", se afirmă în raport.
Traderii au contestat în justiție rezilierea contractelor pe termen lung cu Hidroelectrica, însă toate acțiunile lor au fost respinse de instanțele românești. În iunie anul acesta, a fost respinsă ultima astfel de contestație, cea a Alpiq Romindustries, de către Tribunalul București.
Hidroelectrica susținea, în iunie, prin administratorul judiciar Euro Insol, că, prin denunțarea contractelor încheiate cu traderii de energie, a fost disponibilizată o cantitate de energie de 7,2 milioane MWh, pe care Hidroelectrica ar fi fost obligată să o livreze până în anul 2018 la prețuri sub costul de producție, generând pentru Hidroelectrica o pierdere anuală de peste 70 milioane de euro.
"Valorificând la prețul pieței cantitatea de energie disponibilizată din contractele cu băieții deștepți, Hidroelectrica a realizat, în perioada septembrie 2012—decembrie 2014, venituri suplimentare de aproximativ 230 milioane euro", se arăta într-un comunicat al Hidroelectrica din iunie 2015.
Comisia Europeană a respins reclamația Fondului Proprietatea
Pe de altă parte, tot în iunie 2015, Comisia Europeană a decis, în urma finalizării unei investigații declanșate în aprilie 2012 la solicitarea Fondului Proprietatea, că mai multe contracte de vânzare de energie semnate de Hidroelectrica cu firme de trading și clienți industriali, inclusiv cele cu subsidiarele Alpiq, în care se suspecta favorizarea ilegală a cumpărătorilor, nu au reprezentat ajutoare de stat.
"După ce a comparat prețurile înscrise în contractele respective cu prețurile unor contracte cu amănuntul încheiate la nivel bilateral, comparabile pe piața energiei electrice nereglementate, Comisia Europeană a constatat că fie au fost încheiate contracte în condițiile pieței sau, în cazul în care tarifele au fost sub nivelul pieței, că statul român nu a putut fi considerat responsabil pentru tarifele acordate. Prin urmare, Comisia a concluzionat că niciunul dintre contractele de vânzare care au făcut obiectul examinării nu a implicat un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene", se arăta într-un comunicat al CE de atunci.
Astfel, analiza a arătat că Hidroelectrica a practicat prețuri conforme pe deplin cu prețul de referință de pe piață în raport cu clienții industriali ArcelorMittal și Alro, precum și cu traderii de energie electrică Alpiq RomEnergie, Alpiq RomIndustries, EFT, Electrica, Electromagnetica, Energy Holding și Euro-Pec.
Prețurile aplicate companiilor Luxten-Lighting, Electrocarbon și Elsid au fost mai scăzute decât prețul de referință al pieței, arată CE, însă, cu toate acestea, în anchetă nu s-a stabilit că decizia de a se acorda condiții favorabile acestor trei clienți, actori privați cu anvergură relativ mică, poate fi atribuită autorităților române.
Contractele examinate de Comisia Europeană au vizat 12 cumpărători privați, inclusiv opt comercianți de energie electrică și cei mai mari consumatori de energie electrică din România, respectiv producătorul de aluminiu Alro Slatina și combinatul siderurgic ArcelorMittal Galați. Aceste contracte au fost reclamate la Comisia Europeană în 2011 de către Fondul Proprietatea, acționar minoritar la Hidroelectrica, cu 20% din acțiuni.
