Peste 100.000 de companii au intrat în insolvență în ultimii 5 ani, reprezentând aproximativ 16% din totalul companiilor înregistrate în România și un sfert din totalul firmelor active, cu venituri, 2.933 dintre aceste firme având o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro. Mediul de afaceri din România a pierdut în ultimii cinci ani aproximativ 13% din companiile cu venituri mari.
Concluzia grupului Coface, care a redactat un studiu în acest sens, comparând cifrele cu cele înregistrate la nivel regional sau în țările mai dezvoltate, este că fenomenul insolvențelor a fost exploatat în sens negativ, companiile cu probleme financiare abuzând de un cadru legislativ șubred și foarte protector cu partea debitoare.
Astfel, media incidenței insolvențelor la 1.000 de companii active, în cazul României, între 2011-2015, a fost de 40 companii insolvente, de aproape 4 ori peste nivelul Europei Centrale și de Est, în condițiile în care România a fost tot timpul în primele trei țări din regiune din acest punct de vedere. Mai mult, ponderea companiilor insolvente pentru care a fost deschisă procedura de insolvență la cererea debitorului a crescut de la aproximativ 30% în 2008 (nivel anterior crizei financiare) până la aproape 55% în 2015. Doar 2%-3% dintre companiile insolvente din România se reorganizează cu succes, de aproape zece ori mai puțin decât media țărilor dezvoltate din UE.
Estimările pentru acest an indică însă o contracție a numărului de insolvențe nou-deschise, cu 25%, anul curent fiind primul în care este observată o scădere a insolvențelor nou deschise cuplate cu o diminuare a riscului sistemic.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Schimbările pregătite de Guvern, la cererea ANAF, care vor zgudui regulile insolvenței Pierderile financiare (datorii care depășesc nivelul activelor fixe) cauzate de firmele care au intrat în insolvență în primul semestru al acestui an au scăzut cu 56%, în timp ce pierderile sociale (numărul locurilor de muncă pierdute) s-au diminuat cu 12%. Îmbunătățirea disciplinei de plată în anul curent devine vizibilă la nivel național, în opinia analiștilor, valoarea instrumentelor refuzate la plată în primul semestru al anului curent scăzând cu aproximativ 70%, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, de la 5,7 miliarde de lei la 1,7 miliarde de lei, în timp ce numărul SRL-urilor nou-înregistrate în perioada analizată a crescut cu 26% (cel mai ridicat nivel după 2010).
Impactul insolvențelor în economie, în 2011 - 2015
Totuși, nivelul foarte ridicat al insolvențelor din ultimii cinci ani (2011-2015) a lăsat urme adânci în economia națională și în mediul de afaceri, grupul care a redactat studiul arătând c evaluarea poate fi abordată din mai multe puncte de vedere:
Plafonarea creșterii economice: conform estimărilor Comisiei Europene, nivelul PIB potențial al României pentru 2011-2015 a avut o medie de 3%, sub nivelul de 5% înregistrat înaintea impactului crizei financiare. Factorii cheie care au contribuit la această contracție au fost reducerea investițiilor străine directe și absorbția modestă a fondurilor europene (elemente esențiale pentru finanțarea formării brute de capital), nivelul scăzut al productivității și sporului negativ în evoluția forței de muncă (pe fondul efectului de emigrare, din ce în ce mai vizibil în rândul populatței calificate). Firmele românesti care au intrat în insolvență în 2011-2015 au generat o cifră de afaceri totală de 92,5 miliarde de lei, respectiv 9% din cifra de afaceri medie înregistrată de toate companiile din România în intervalul respectiv.
Productivitatea foarte scăzută a companiilor respective, pe fondul unor investiții ineficiente sau cu o finanțare nesustenabilă a formării brute de capital, a contribuit negativ la valoarea adăugată de la nivel national, la nivelul PIB.
Reducerea deficitului bugetar prin creșterea veniturilor fiscale alimentate de contribuțiile sociale suplimentare: companiile care au intrat în insolvență între 2011-2015 aveau 451.956 de salariați, respectiv 11% din totalul locurilor de muncă raportate de toate companiile active. În condițiile în care doar 2% dintre companiile insolvente se reorganizează cu succes, este apreciat că majoritatea acestor locuri de muncă au fost desființate.
Mai mult, având în vedere că firmele românești care își întrerup activitatea au o durată medie de viață de 11 ani și sunt de două ori mai multe decât nivelul companiilor nou-înmatriculate, este greu de crezut, în viziunea analiștilor, că firmele nou-înființate pot absorbi o parte importantă a celor peste 450.000 de salariați care și-au pierdut locurile de muncă din cauza insolvenței angajatorului. Totalul veniturilor fiscale generate de impozitele pe salarii și de contribuțiile sociale pentru 2015 a fost de 26,6 miliarde de lei, iar declarațiile financiare ale companiile care au intrat în insolvență în perioada 2011-2015 indică un impact negativ în veniturile fiscale de aproximativ 3 miliarde de lei, ceea ce reprezintă aproximativ 29% din totalul deficitului bugetar din 2015, respectiv 10,3 miliarde de lei.
CITEȘTE ȘI Tu știi cu cine faci business? Care sunt domeniile cu cele mai multe facturi neachitate Pierderile cauzate creditorilor: declarațiile financiare ale companiile care au intrat în insolvență între 2011-2015 indică un nivel total al datoriilor acumulate în bilanț de 127,5 miliarde de lei, respectiv 15% din totalul datoriilor aferente tuturor companiilor din România. Dintre toți creditorii firmelor insolvente, furnizorii au înregistrat cele mai mari pierderi, în condițiile în care aceștia concentrau 47% din totalul datoriilor, respectiv 60 miliarde de lei. În acest clasament, următorii creditori care au pierdut sunt instituțiile de credit (bănci, IFN, companii de leasing), care raportau 36 miliarde de lei datorii în bilanțul companiilor insolvente, respectiv 28% din totalul datoriilor, fiind urmate de autoritățile statului, cu 26 miliarde de lei și o pondere de 20% în totalul datoriilor firmelor insolvente. Doar 6 miliarde de lei, respectiv 5% din totalul datoriilor, au fost atrase de firmele insolvente de la entități afiliate.
Faptul că furnizorii au înregistrat cele mai mari pierderi din cauza companiilor care au intrat în insolvență în perioada 2011-2015 nu este o întâmplare. Pe fondul condițiilor de finanțare bancară din ce în ce mai exigente începând din 2009, firmele private au fost nevoite să apeleze din ce în ce mai mult la creditul furnizor. Riscul de neplată a fost amplificat în perioada 2008 - 2013, deoarece:
• Fenomenul a fost unul generalizat, foarte multe companii promovând același comportament în aceeași perioadă;
• Fenomenul a fost amplificat pe lanțul comercial, pe măsură ce solicitările de extindere a termenelor de plată/ încasare înaintau pe lanțul furnizor. Termenul mediu de încasare a creanțelor înregistrat de companiile românești a crescut de la 60 de zile în 2008 la 104 zile în 2015;
• Fenomentul a creat o creștere a interdependenței între companii, din ce în ce mai multe firme semnalând incapacitatea temporară de plată pe fondul neîncasării creanțelor de la clienții importanți;
• Durata de transformare a veniturilor din încasări a crescut, în timp ce presiunea de concretizare a cheltuielilor în plăți a crescut, de asemenea, amplificând presiunea asupra lichidităților companiilor.
În acest context, companiile mari și foarte mari au jucat progresiv un rol din ce în ce mai semnificativ de “bănci comerciale” pentru clienții acestora, preferând să accepte termene de încasare extinse. IMM-urile au transferat în perioada post-criză o parte semnificativă a creditului bancar către cel comercial (credit furnizor), acest lucru fiind de natură să intensifice relațiile intre companiile private, care au început să îmbrace o formă financiară semnificativă, nu doar una cu caracter comercial. Pe fondul acestor modificări structurale din economie, efectul de contagiune și propagare a unor șocuri negative este mult mai rapid în prezent.
