George Friedman, specialist în relațiile internaționale, afirmă că nu este obligatoriu ca șocul adus de coronavirus să genereze o criză economică de tipul celei din anii 1929-1933, iar problemele pot fi redresate în timp pentru a parcurge o simplă recesiune. El nu crede că pandemia COVID-19 va schimba lumea, „Ce a făcut coronavirus este să intensifice procese care erau deja în desfășurare.”
Fondatorul furnizorului de informații și prognoze geostrategice Stratfor, George Friedman, contrazice afirmațiile care apar periodic de la diverși analiști potrivit cărora pandemia de coronavirus va schimba lumea. El spune că, la nivel mondial, procesele de schimbare au început în anul de criză financiară 2008, iar acestea nu sunt deloc deviate de la curs. „Nu cred că acest coronavirus a schimbat traiectoria lumii, ci a accelerat-o”, a declarat Friedman pentru TRT World, televiziune de știri cu emisie 24 de ore pe zi în limba engleză din Turcia.
Șocul adus de coronavirus susține pe mai departe tendința din SUA de a-și consuma propriile bunuri, după cum China, deja lovită de tarifele americane, va avea de suferit când cel mai mare client pentru exporturile sale, Statele Unite, este în recesiune severă și nu este în măsură să-i cumpere produsele. În plus, s-a adăugat un climat de neîncredere între cele 2 țări. „Nu văd cum China își va putea menține poziția economică în lume”, a declarat Friedman, care în prezent este CEO al altei companii de analiză și previziuni geopolitice, Geopolitical Futures. „Acum, exporturile sunt paralizate. Singura întrebare este cât de mult va merge în jos China.”
În general, procesele deja existente din anul 2008 arată o schimbare seculară în care puteri emergente se vede că nu erau pe un parcurs de creștere chiar neabătut. Afectată este și Rusia, care deja se afla într-o criză petrolieră, iar aceasta s-a adâncit după criza coronavirus. Friedman nu anticipează creșteri ale prețului petrolului care să susțină refacerea bugetară a Rusiei sau să dea impuls economiei țării bazate pe exportul de hidrocarburi.
Uniunea Europeană, tot mai șubredă
Un alt proces este cel al fragmentării Europei. Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană, iar tensiunile deja existente între țările membre acum ating un nou punct culminant. El a dat ca exemplu lipsa de acord între Germania și Italia cu privire la rezoluțiile care trebuie luate în contextul epidemiei de coronavirus.
Friedman a fost întotdeauna eurosceptic. Într-o conferință susținută la Banca Națională a României în urmă cu 7 ani, el afirma că ideea „mântuirii” („redemption”) prin simpla prezență în UE nu numai că nu era adevărată în contextul crizei datoriilor suverane, dar nu fusese valabilă niciodată și îi îndemna pe români să fie conștienți că trebuie să-și dezvolte țara prin propriile puteri.
Criza nu ar urma să fie atât de gravă, însă țările trebuie să se refacă pe cont propriu. Beneficiile globalizării nu vor veni!
Friedman a avertizat de mai multe ori că un război ar putea veni în timpul vieții noastre, dar acum a ales să nu răspundă la o întrebare pe această temă - cum o intrare anticipată de analiști în recesiune ar putea grăbi lucrurile în această direcție. Afirmă, însă, că o criză economică severă care să precipite evenimentele către un astfel de deznodământ poate fi evitată.
„Trebuie să facem distincție între o recesiune și o depresiune. O recesiune este un eveniment ciclic, în primul rând cu o cauză financiară. O depresiune este atunci când economia însăși este distrusă, când afacerile sunt duse pentru totdeauna, locurile de muncă au dispărut, mâncarea nu mai este de găsit. Aceasta încă nu este depresiune”, a spus Friedman.
Găsirea unor remedii și redeschiderea rapidă a economiilor ar crea premisele unei reveniri înainte de o deteriorare majoră a economiilor. „Nu trebuie să fie un vaccin. Poate să fie și un tratament”, a adăugat fondatorul Stratfor. Întrebat despre modul în care la nivel mondial pot fi găste soluții pentru a împiedica șocuri umanitare, precum o foamete care este anticipată pentru Africa de Sud, el a respins teza: „Sunt foarte cinic legat de această comunitate globală... Fiecare lider politic are responsabilitatea propriei țări.” Friedman conchide că cei care așteaptă beneficiile globalizării o fac degeaba, pentru că acestea nu vin.
