La Hamburg, unul dintre cele două turnuri de răcire ale oțelăriei ArcelorMittal nu mai scoate fum, din cauza costurilor energetice prea mari, imagine simbol a unei amenințări existențiale ce apasă asupra industriei germane.
Prima economie a Uniunii Europene nu doar că va intra în recesiune, cu o contracție a PIB-ului de 0,4% estimată de guvernul german, dar ea se confruntă în plus cu un risc pe termen mai lung, acela de a vedea întregi sectoare productive asfixiate de creșterea prețurilor, scrie Agerpres.
În urma opririi unei unități de producție, cei 530 de salariați ai oțelăriei din Hamburg sunt în șomaj tehnic de la începutul lunii octombrie. Măsuri similare au fost luate în mai multe combinate europene ale grupului ArcelorMittal.
''Gazul este un element esențial al procesului'' de producție, iar factura a crescut de șapte ori față de perioada anterioară invaziei ruse în Ucraina, explică Uwe Braun, directorul general al combinatului siderurgic din Hamburg. Or, în aceste condiții devine imposibilă alimentarea unui asemenea uriaș energetic care consumă doi terawați oră de gaz și un terawat oră de electricitate - echivalentul unui oraș mediu.
Tot mai multe semnale de alarmă vin și dinspre alte companii germane: producătorul de hârtie igienică Hakle și cel de echipamente auto Dr. Schneider au intrat în insolvență, în timp ce producătorul de amoniac SKW Piesteritz și-a oprit trei săptămâni producția din cauza prețului gazelor.
''Trăim în prezent o criză energetică severă, care se transformă tot mai mult în criză economică'', a rezumat miercuri situația ministrul german al economiei, Robert Habeck, care a reproșat mai multor țări, în primul rând SUA, că vând la prețuri ''astronomice'' gazele care le înlocuiesc pe cele din Rusia.
''Riscul ca economia germană să piardă teren în competiția globală crește'', confirmă lobby-ul industrial BDI.
Într-o Germanie care a scăpat de valurile de dezindustrializare care au afectat Europa în ultimele decenii, industria este un pilon al prosperității țării, ea încă reprezentând 22% din PIB, față de 13% în Franța.
''Modelul economic al Germaniei constă în cumpărarea de energie ieftină și de produse intermediare pentru a fabrica vehicule și mașini-unelte (...) exportate către SUA'', explică Jens Oliver Niklasch, analist la banca LBBW. Or, ''fundamentele (acestui model) se fisurează'', adaugă el.
Prin urmare, companiile care dispun de mijloacele necesare ar putea fi tentate să-și delocalizeze producția în afara Germaniei.
''Multe întreprinderi mici și mijlocii (...) care, în unele cazuri, nu au nicio unitate de producție în afara Germaniei îmi spun acum că nu au niciun viitor aici'', mărturisește președintele BDI, Siegfried Russwurm.
Și alți experți avertizează că prețul gazelor într-o Europă dependendă de livrările rusești - reduse acum semnificativ - nu vor mai coborî la nivelul anterior invaziei din Ucraina, astfel că industria va trebui să se obișnuiască cu această ''nouă normalitate''.
Iar această schimbare bulversează o țară precum Germania, unde sectoarele siderurgiei, chimiei, hârtiei sau sticlăriei au devenit astfel vulnerabile, producția lor scăzând cu 9% față de luna februarie.
Pe terenul oțelăriei Arcelormittal minereul de fier stă depozitat în formă de piramidă, în așteptarea reluării producției. Acest combinat producea circa un milion de tone de oțel pe an, producție destinată în special sectorului auto, ramura cheie a industriei germane. Dar ''cu prețul energiei pe care-l anticipăm, ne întrebăm dacă uzina va mai putea funcționa anul viitor'', spune îngrijorat directorul de producție Ansgar Juechter.
Dacă nu se va face nimic ''este clar că unele părți ale producției cele mai energofage vor fi delocalizate'', remarcă la rândul său directorul Uwe Braun.
''Probabil că industria germană se va despărți de ramurile sale cele mai intensive în consum de energie'', estimează și analistul bancar Jens Oliver Niklash.
Acesta din urmă crede prin urmare că SUA, țară unde prețul gazelor se menține redus datorită producției interne abundente, ar putea fi o destinație preferată pentru delocalizarea producției.
Totuși, ''nu anticipez o delocalizare generală'', întrucât ''prețul gazului ar trebui să se stabilizeze pe termen mediu, chiar dacă se va menține mai ridicat decât înaintea crizei'', prognozează Stefan Kooths, economist la Institutul Kiel pentru economie mondială.
Pentru a atenua șocul creșterii costurilor energetice asupra economiei germane, guvernul de la Berlin a anunțat săptămâna trecută un plan de 200 de miliarde de euro menit să compenseze parțial aceste costuri ale industriei și gospodăriilor. Partenerii europeni ai Germaniei au criticat însă această inițiativă, despre care afirmă că distorsionează concurența în interiorul UE.
